Ancora sufletului în furtună
În viața fiecăruia dintre noi apare, la un moment dat, furtuna: din senin, fără avertisment, năprasnic, fără șanse reale de a o evita. Uneori semnele ei se văd din timp; totuși, chiar și anunțată, furtuna nu poate fi ocolită. Ea surprinde, tulbură și naște teamă.
Șansa supraviețuirii în furtună crește atunci când deții o ancoră bună. O ancoră bună oferă siguranță și stabilitate: nu oprește valurile, dar împiedică derivarea inimii.
Pentru a supraviețui, Dumnezeu ne-a dăruit un Manual: Biblia. În Evrei 6:18–19 citim că Dumnezeu, prin promisiunile Sale neschimbătoare, ne dă „o puternică îmbărbătare”, iar nădejdea pe care o avem în El este „o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită”, care pătrunde dincolo de perdeaua Templului. Cu alte cuvinte, ancorarea noastră nu este în circumstanțe, ci în caracterul lui Dumnezeu.
De aceea, înconjurat de valuri, probleme, necaz și durere, pot rămâne SIGUR:
Dumnezeu mă iubește! Chiar dacă uneori sentimentele mele sunt confuze, nu mă sprijin pe simțuri—ele pot înșela. Îl cred pe Dumnezeu pe Cuvânt: El mă iubește. Dumnezeu îmi poartă de grijă! Pot fi năpădit de griji, dar văd, iar și iar, îndurarea Lui care mă susține. Dumnezeu este în control! Chiar dacă uneori pare că „doarme la cârmă”, El nu a pierdut conducerea și nu Îi scapă nimic din vedere.
Așadar, furtuna nu decide finalul. Ancora sufletului o face. Când nădejdea este fixată în Hristos, nu ne este luată lupta, dar ne este păstrată inima—în siguranță și în stabilitate.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
