Eu n-am cerut în viață de la nimeni

Eu n-am cerut în viață de la nimeni
Ci Domnului i-am spus ce-aveam de spus
Căci nu există altul printre oameni
Așa ca Prietenul meu drag Isus

La El și în dureri și în suspine
Povara-ntotdeauna i-am adus
Căci nimenea nu poate să-ți aline
Durerea, ca și Medicul Isus

I-am spus Lui aplecat în odăiță
Și-n zori de zi și seara spre apus
Căci plânsul liniștit de porumbiță
L-aude numai Prietenul Isus

Doar El e Cel ce are, sincer, milă
Și simte atunci când rănile te dor
Și-atunci când alții te privesc cu silă
El se apleacă ca și-un Blând Păstor

Eu nu mi-am plâns necazul niciodată
Când întristări aproape m-au răpus
Ci am privit doar spre Divinul Tată
Și către Fiul Său iubit Isus

Prietene nu cere niciodată
De la aceia care zic că n-au
Când ai în ceruri sus un darnic Tată
De ce dar, să te vinzi ca și Esau

Eu n-am cerut aicea de la alții
Favoruri, daruri mari sau bogății
Căci nici marii preoți și nici bogații
Nu-s mai avuți ca Tatăl din vecii

Puiu Chibici