OBSTACOLELE NU SUNT OPRIRI, CI OPORTUNITĂȚI

Până la lupta cu Goliat, David nu a pășit direct pe podiumul victoriei, ci pe poteca plină de piedici, presiuni și provocări. Ne place povestea lui pentru putere, pentru pacea lui interioară, pentru profunda lui părtășie cu Dumnezeu. Admirăm curajul, credința, claritatea.

Dar uităm ceva crucial:

Înainte de luptă, a fost lupta de a ajunge la luptă.

David nu s-a lăsat doborât de detalii distructive.
Nu s-a oprit la obstacolele orgoliului.
Nu a reacționat la atacul fratricid.
Nu a răspuns la acuzațiile absurde.
Nu a acceptat armura nepotrivită.

A refuzat rușinea, a respins resentimentul, a renunțat la replici inutile.

A ales direcția, nu distragerea.

Și noi?

Cât de repede cedăm…
Cât de ușor ne oprim…
Cât de simplu suntem sabotați de sensibilități superficiale…

Nu ajungem pe front pentru că ne frângem înainte de confruntare.

Ne blocăm în:
– obstacolele onoarei „ofensate”
– orgoliul de a fi apreciați, validați, văzuți
– frica de etichete: „ești mândru”, „ești copil”, „nu ești pregătit”

(1 Samuel 17:33 nu a fost o confirmare, ci o confruntare.)

David a fost descurajat, dar nu desființat.
A fost provocat, dar nu paralizat.
A fost subestimat, dar nu subordonat fricii.

Mulți renunță înainte de război. Puțini rezistă până la rostul lor.

Pentru că adevărul este acesta:

Goliat nu este primul obstacol. Este ultimul.

Primii sunt invizibili:
– mândria mică, dar mușcătoare
– emoțiile fragile, dar feroce
– opiniile altora, aparent anodine, dar adesea otrăvitoare

Dacă nu treci peste acestea, nu vei ajunge niciodată în vale.

Dar dacă le depășești…

vei descoperi că:
lupta mare este doar scena pe care Dumnezeu îți arată cine ai devenit în luptele mici.

Nu te opri la obstacole.
Nu te pierde în păreri.
Nu te prăbuși în provocări.

Ridică-te, rezistă, rămâi.

Pentru că biruința nu aparține celor fără probleme,
ci celor care persistă prin presiune, prin provocare și prin piedici.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan