STRÂMTORAREA l-a adus în genunchi, iar SMERENIA l-a adus înapoi la Dumnezeu

„Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților săi.”
(2 Cronici 33:12)

Manase nu a fost un model de credincioșie. Dimpotrivă.

A ridicat idoli.
A încurajat nelegiuirea.
A îndepărtat poporul de Dumnezeu.

Și totuși…

Dumnezeu nu a renunțat la el. A venit însă ziua strâmtorării.

Ziua în care puterea lui nu l-a mai putut ajuta.

Ziua în care influența lui nu a mai contat.

Ziua în care a rămas doar el și Dumnezeu.

Atunci s-au întâmplat două lucruri:

1. S-a RUGAT

Nu oamenilor.
Nu idolilor.
Nu împrejurărilor.

Ci Domnului.

Uneori Dumnezeu îngăduie strâmtorarea pentru a ne readuce la rugăciune.

2. S-a SMERIT

Nu puțin.
Nu superficial.

Scriptura spune:

„s-a smerit adânc”

Aici începe adevărata restaurare.

Dumnezeu poate lucra cu:

• inimi zdrobite

• suflete pocăite

• oameni smeriți

Dar se împotrivește celor mândri.

Poate că astăzi treci prin:

• necaz

• dezamăgire

• boală

• sau nesiguranță

Nu lăsa strâmtorarea să te îndepărteze de Dumnezeu.

Las-o să te apropie de El.

Pentru că uneori cea mai mare binecuvântare ascunsă într-o încercare este întoarcerea noastră la Dumnezeu.

Când omul ajunge la capătul puterilor sale, descoperă începutul puterii lui Dumnezeu.

Cu dragoste,

drd. Ciprian Bârsan