Statornicie într-o lume în derivă
Într-o lume IMORALĂ, INDIFERENTĂ, IDOLATRĂ, care își proclamă zilnic INDEPENDENȚA față de Dumnezeu, credinciosul este chemat să SUPRAVIEȚUIASCĂ, să rămână STATORNIC și să-și dovedească SFINȚENIA în orice circumstanță.
Această chemare este dificilă, dar nu imposibilă, deoarece nu suntem singuri. Avem alături:
– pe Dumnezeu, Creatorul;
– pe Hristos, care ne cercetează în necaz;
– pe Duhul Sfânt, care ne întărește în credință.
Nu este ușor să ne păstrăm VERTICALITATEA într-o lume strâmbă, nici să trăim o VIAȚĂ curată într-un context în care păcatul este valorizat. Suntem chemați să ne păstrăm VREDNICIA, chiar atunci când alții își vând valorile.
Conștient de propria vulnerabilitate, David alege soluția fundamentală din Psalmul 70: RUGĂCIUNEA —
o rugăciune:
• FIERBINTE
• FRUMOASĂ
• FRECVENTĂ
El înțelege că încercările au un scop: formarea caracterului și întărirea credinței.
Din experiența lui David desprindem trei principii:
1. Evitarea SINGURĂTĂȚII
– nu te depărta de TURMĂ
– nu părăsi TRUPUL
– nu-ți TRĂDA Stăpânul
2. Acceptarea SUFERINȚEI
Încercarea este:
• un CUPTOR al curățirii
• un test al CREDINȚEI
• o CALE a maturizării
3. Acceptarea SPRIJINULUI
Dumnezeu lucrează prin oameni:
– Ilie a fost susținut în slăbiciune
– slăbănogul a fost purtat de alții
– Naaman a fost vindecat prin ascultare
Există oameni care te susțin, te sfătuiesc, te slujesc.
Într-o lume dominată de egoism, credinciosul este chemat să rămână ancorat în Dumnezeu și conectat la comunitate.
Statornicia nu este rezultatul circumstanțelor, ci rodul unei relații vii cu Dumnezeu.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
