Scăpare. Sprijin. Siguranță.
„Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid.”
Isaia 25:4
Isaia 25 este un cântec de laudă adresat lui Dumnezeu după ce profetul vorbește despre judecata Lui asupra celor mândri și puternici. În contrast cu aroganța lumii, Dumnezeu Se descoperă ca Protectorul celor slabi, Ajutorul celor apăsați și Refugiul celor loviți de necaz.
Ce imagine frumoasă!
Pentru cel slab, Dumnezeu este loc de scăpare.
Pentru cel nenorocit, Dumnezeu este adăpost.
Pentru cel ars de povară, Dumnezeu este umbrar.
Pentru cel lovit de asuprire, Dumnezeu este zid de protecție.
Oamenii pot lovi.
Împrejurările pot arde.
Necazurile pot sufla ca o vijelie.
Dar Dumnezeu rămâne adăpostul care nu cade.
Versetul nu spune că furtuna nu există.
Spune că în mijlocul furtunii există un Adăpost.
Nu spune că cel credincios nu va simți căldura luptei.
Spune că există un Umbrar sub care sufletul poate respira din nou.
Poate astăzi te simți slab.
Poate ești apăsat.
Poate treci printr-un necaz greu.
Poate ai obosit sub presiunea unor oameni sau a unor situații care te lovesc fără milă.
Nu uita:
Dumnezeu nu este doar Domnul cerului. El este și refugiul sufletului tău.
Acolo unde oamenii văd slăbiciune, Dumnezeu oferă sprijin.
Acolo unde lumea produce furtună, Dumnezeu ridică adăpost.
Acolo unde necazul arde, Dumnezeu întinde umbră.
Când lumea te lovește ca o vijelie, Dumnezeu rămâne locul în care sufletul găsește scăpare, sprijin și siguranță.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
