SĂ NU UITĂM DE UNDE NE-A SCOS DUMNEZEU
Zilele acestea am avut ocazia să vizitez Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighetu Marmației. Pentru mine, care am trăit o parte din viață în perioada comunistă, experiența a fost profund tulburătoare. Am revăzut realități pe care le cunoșteam, dar, mai ales, am înțeles încă o dată dimensiunea suferinței îndurate de mii de oameni în acei ani ai dictaturii.
Trecând din celulă în celulă, citind despre destine frânte, despre oameni întemnițați pentru credința lor, pentru convingerile lor sau pur și simplu pentru că au refuzat să se plece în fața minciunii, nu poți decât să mulțumești lui Dumnezeu pentru libertatea pe care ne-a dăruit-o. Schimbările din decembrie 1989 nu au fost doar rodul unor împrejurări istorice. Cred că Dumnezeu, în îndurarea Sa, a deschis o ușă pe care nimeni nu credea că va mai putea fi deschisă vreodată.
Tocmai de aceea mă întristează când întâlnesc nostalgii după comunism sau când văd tineri care, neștiind adevărul, privesc acel regim cu simpatie. Uitarea este întotdeauna un pericol. O societate care își pierde memoria riscă să repete greșelile trecutului.
Mi-a rămas în suflet convingerea că Memorialul de la Sighet ar trebui să fie un loc de pelerinaj civic și moral pentru fiecare român. Mai mult, fiecare mare oraș al țării ar avea nevoie de un asemenea loc al aducerii aminte. Avem datoria, înaintea lui Dumnezeu și a generațiilor care vin după noi, să păstrăm vie memoria celor care au suferit și să prețuim libertatea pe care El ne-a dăruit-o. Libertatea este un dar, iar darurile lui Dumnezeu trebuie primite cu recunoștință, păzite cu responsabilitate și folosite spre bine.
