RECUNOSCUT FĂRĂ SĂ-I FIE ROSTIT NUMELE

„Era un om îmbrăcat cu o manta de păr și încins cu o curea la mijloc.” Și Ahazia a zis: „Este Ilie, Tișbitul.” — 2 Împăraților 1:8

Mesagerii i-au descris înfățișarea. Ahazia i-a știut îndată numele. Ilie nu era un om pe care îl puteai confunda ușor.

Dar mantaua nu îl făcea proroc. Dincolo de ceea ce purta se afla un om care asculta de Dumnezeu și avea curajul să-I rostească mesajul, chiar și înaintea unui împărat.

Purtarea îl făcea recognoscibil. Poziția îl făcea incomod. Proclamarea adevărului îl făcea credincios.

Și noi putem fi cunoscuți după multe lucruri: funcție, înfățișare, reputație. Întrebarea mai grea este aceasta: când oamenii ne cunosc îndeaproape, pot vedea că Îi aparținem lui Dumnezeu?

Doamne, ajută-ne să avem o credință care se vede în viață și se aude în adevărul rostit cu curaj!

Cu dragoste, drd.
Ciprian Bârsan