PENTICOSTALII NU SUNT MISOGINI
În spațiul public se vehiculează tot mai des ideea că penticostalii ar fi misogini. De cele mai multe ori, această etichetă este alimentată de declarațiile unor predicatori care vorbesc nepotrivit despre femei, despre locul lor în familie sau în biserică și, uneori, cu o insistență greu de justificat, despre ținuta lor.
Să fim bine înțeleși: noi credem în decență, în modestie și în sfințenie, inclusiv în felul în care un creștin se prezintă. Dar acestea sunt principii care îi privesc deopotrivă pe bărbați și pe femei. Una este să vorbești despre decență și alta este să transformi ținuta femeii într-o preocupare disproporționată sau să sugerezi că responsabilitatea pentru curăția morală a bărbatului ar aparține tot femeii. Cristos îl responsabilizează pe fiecare om pentru propria privire, pentru propriile gânduri și pentru ceea ce se petrece în propria inimă (Matei 5:28).
Problema este că, în vremea rețelelor sociale, vocile cele mai stridente devin adesea și cele mai vizibile. Un fragment de câteva minute, în care un predicator face o afirmație nepotrivită sau chiar jignitoare despre femei, poate ajunge la sute de mii de oameni. Și, foarte repede, se ajunge la concluzia: „Așa gândesc penticostalii.”
Aici se produce o mare nedreptate.
Unii dintre acești „haiduci ai amvoanelor” nici măcar nu aparțin Cultului Creștin Penticostal. Iar atunci când unii dintre ei aparțin, simpla lor apartenență la o biserică penticostală nu transformă fiecare opinie personală într-o poziție doctrinară a penticostalilor.
Un penticostal poate greși. Un predicator penticostal poate exagera. Poate interpreta dezechilibrat un text biblic, poate confunda o încredințare personală cu o poruncă a Scripturii sau poate transforma o preferință personală într-un standard pentru toți ceilalți.
Nu orice lucru spus de un penticostal este penticostalism. Și nu orice lucru spus de la un amvon devine învățătură penticostală.
În ultimă instanță, învățătura noastră nu este definită de cel mai vocal predicator de pe internet, ci de Scriptură.
Iar dacă vrem să aflăm ce credem despre femeie, de aici trebuie să pornim.
Biblia începe cu una dintre cele mai puternice afirmații despre demnitatea omului: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său… parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:27)
Femeia nu își primește valoarea de la bărbat, de la soț, de la predicator sau de la societate. Femeia, asemenea bărbatului, poartă chipul lui Dumnezeu.
Aceasta este temelia pe care se zidește orice opinie biblică serioasă despre femeie.
Iar dacă vrem să înțelegem mai bine felul în care trebuie privită femeia, este suficient să privim la Cristos.
Cristos nu a făcut din femeie ținta ironiilor Sale. Nu a tratat-o cu dispreț. Nu a privit-o ca pe o ființă de rang secund și nu a considerat-o incapabilă de înțelegere spirituală.
Cu femeia samariteancă poartă una dintre cele mai profunde conversații teologice consemnate în Evanghelii (Ioan 4). Mariei îi apără alegerea de a sta la picioarele Lui și de a-I asculta învățătura (Luca 10:38-42). Femeii canaanite îi laudă public credința: „O, femeie, mare este credința ta!” (Matei 15:28). Iar după înviere, Maria Magdalena este cea care merge la ucenici cu vestea extraordinară: „Am văzut pe Domnul!” (Ioan 20:18).
Cine dorește să vorbească biblic despre femeie trebuie, înainte de toate, să învețe felul în care Cristos a privit femeia.
Pentru noi, penticostalii, există însă și un argument care ține de însăși identitatea noastră. Ne numim penticostali datorită Cincizecimii, iar în ziua revărsării Duhului Sfânt, Petru proclamă: „Voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci.” (Faptele Apostolilor 2:17) Și continuă: „Chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna […] din Duhul Meu.” (Faptele Apostolilor 2:18)
Fiii și fiicele. Robii și roabele.
Pentru o comunitate care poartă numele Cincizecimii, lucrul acesta nu este un detaliu. Femeia este beneficiara aceluiași har și a aceleiași revărsări a Duhului Sfânt.
Apostolul Petru le cere bărbaților să le dea soțiilor lor cinste, numindu-le împreună-moștenitoare „ale harului vieții” (1 Petru 3:7). Iar Pavel le spune bărbaților: „Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Cristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.” (Efeseni 5:25)
Acesta este standardul biblic al bărbatului creștin: nu superioritatea afișată, nu umilirea, nu batjocura, ci dragostea după modelul lui Cristos. O dragoste care respectă, care ocrotește, care își asumă responsabilitatea și care știe să se dăruiască.
Desigur, penticostalii au convingeri biblice cu privire la familie, la responsabilitățile bărbatului și ale femeii, la sfințenie și la viața bisericii. Dar existența unor roluri și responsabilități distincte nu înseamnă o diferență de valoare și, cu atât mai puțin, nu poate justifica disprețul față de femeie.
De aceea, atunci când un predicator, fie din afara Cultului Creștin Penticostal, fie chiar din interiorul lui, vorbește despre femeie într-un mod umilitor, afirmațiile lui trebuie evaluate prin Scriptură.
Nu trebuie să deformăm imaginea Scripturii despre femeie pentru a apăra excesele unui predicator. Predicatorul trebuie corectat prin Scriptură.
Putem spune, așadar, două lucruri fără nicio contradicție.
Da, orice discurs misogin venit de la un amvon trebuie respins, indiferent cine îl rostește.
Dar, la fel de limpede, discursul unor oameni nu poate deveni definiția unei întregi comunități.
Nu „haiducii amvoanelor” ne scriu teologia. Nu clipurile virale definesc penticostalismul. Nu excesele unor predicatori stabilesc ceea ce credem despre femeie, ci Scriptura stabilește asta.
Iar Scriptura ne spune că femeia poartă chipul lui Dumnezeu. Ni-L arată pe Cristos tratând-o cu demnitate și prețuire. Îi cere bărbatului să-i dea cinste și să o iubească după modelul lui Cristos. Iar în chiar ziua care ne-a dat numele de penticostali proclamă: „Feciorii voștri și fetele voastre vor proroci.”
De aceea, înainte de a pune eticheta de misoginism peste o întreagă comunitate, ar fi bine să facem distincția dintre excesele unor oameni și învățătura pe care acea comunitate o mărturisește.
Iar dacă vrem să aflăm ce cred penticostalii despre femeie, nu trebuie să începem cu cel mai scandalos clip de pe internet, ci trebuie să începem cu Scriptura și să privim la Cristos.
