Sărbătoare mare, duminică, 23 august, în comunitatea baptistă de pe Valea Almăjului. La Prilipeț au fost marcați 100 de ani de la înființarea Casei Dorca, singurul orfelinat din această zonă, o instituție care, de-a lungul unui secol, a însemnat grijă, educație, credință și o nouă șansă pentru sute de copii. Povestea Casei Dorca începe în anul 1926, când a încetat din viață Ion Daba din Șopotul Vechi, considerat primul baptist din sat. În urma sa au rămas cinci copii minori.

Impresionați de situația copiilor, Ion Șuveț din Prilipeț, Dănilă Goga din Bozovici, Pavel Ciortuz din Rudăria, Eftimie Românu din Lăpușnicu Mare și Traia Voin din Șopotul Vechi au hotărât să găsească o soluție pentru acești orfani. Au decis ca micuții să fie adunați într-o singură  casă, unde să fie îngrijiți și crescuți.

Copiii au ajuns la Prilipeț, într-o casă pusă la dispoziție de Vasile Pipera, locuință în care la acea vreme nu mai locuia nimeni. Aici, micuții au fost îngrijiți cu multă dragoste de Maria Șuveț și Ion Șuveț.

În anul 1927, la Prilipeț au fost aduși și copii din alte zone ale țării. Numărul lor a crescut, iar spațiul existent nu mai era suficient. Era nevoie de o casă mai mare.

Un rol important în dezvoltarea orfelinatului l-a avut Miron Novăcescu, diacon al Bisericii Baptiste din Prilipeț, care a donat o parte din casa sa, evaluată la 40.000 de lei, precum și alte bunuri. Pe terenul donat avea să fie construit noul orfelinat.

Casa Dorca a funcționat până în anul 1944, când orfelinatul a fost închis. La 4 martie 1945, copiii au fost mutați într-un orfelinat din Timișoara.

Citiți mai mult: INFOCS.RO