Ne întoarcem… dar o parte din inimă rămâne aici- Jurnal de Misiune în Venezuela (10)

Venezuela – 10 zile de misiune, o viață întreagă de amintiri. Se încheie cele 10 zile de misiune în Venezuela. Cu ochii înlăcrimați și inimile pline, ne pregătim de zbor: mai întâi spre Istanbul, apoi, după o lungă așteptare, acasă – în România, la Cluj.

Dar adevărul este că… nu plecăm cu mâinile goale.

Purtăm în suflet zâmbetele copiilor, lacrimile părinților, privirile care spun „mulțumesc” fără cuvinte.

Și mai ales, purtăm în noi prezența lui Dumnezeu, pe care am simțit-o clipă de clipă.

Aici am învățat să trăim altfel.

Am învățat răbdarea – pentru că fără ea, nu supraviețuiești.

Am învățat respectul – pentru că aici oamenii se cinstesc unii pe alții cu o noblețe tăcută.

Am învățat rugăciunea – în forma ei simplă și puternică, rostită nu doar din buze, ci din nevoia inimii.

Am slujit și pe ploaie – cu hainele ude, dar inimile aprinse.

Și am zâmbit împreună cu copiii cărora le-am oferit o masă caldă.

Pentru ei, a fost o mâncare. Pentru noi, un miracol.

În fiecare farfurie întinsă am văzut fața lui Hristos.

Și în fiecare clipă am simțit că cerul s-a plecat puțin mai jos.

Am înțeles că nu e nevoie de mult ca să fii bogat:

E nevoie de timp. De inimă. De priviri. De rugăciune.

Aici nu există fast-food. Nu există fugă. Există prezență. Există ascultare. Există iubire tăcută și adâncă. Și da, în mijlocul tuturor acestor trăiri, Dumnezeu a fost cu noi.

Ne-a dat PROTECȚIE în fiecare drum,

PACE în fiecare noapte,

PUTERE în fiecare slujire,

și PURTARE de grijă în fiecare nevoie.

Mulțumim din inimă Misiunii Hristic pentru că ne-a deschis această ușă spre o lume diferită, dar profund frumoasă.

O lume în care viața se simte și credința se respiră.

Ne întoarcem acasă schimbați.

Mai tăcuți poate. Mai adânci. Mai recunoscători.

Pentru că, dincolo de oboseală și dor, în inimile noastre răsună un singur cuvânt:

Mulțumim.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan, Dorel Pantea