Jurnal de Misiune în Venezuela (8)

Totul e altfel în Venezuela. Condusul e o aventură. Culorile sunt vii, amețitoare. Casele vorbesc despre luptă și speranță. Comunicarea e caldă, haotică, vie.

Și totuși, în mijlocul acestor diferențe izbitoare… există ceva identic:

Credința.

O credință aprinsă.

Care nu are nevoie de clădiri mari, ci de inimi aprinse.

O credință care cântă, adoră, strigă, plânge, speră.

O credință care nu stă, ci se aruncă în brațele lui Dumnezeu.

Astăzi, în Maturín – un oraș cu drumuri sparte, dar cu cerul larg deschis – am coborât în apă împreună cu 12 suflete.

Ploaia curgea neîntrerupt…

Până în clipa botezului.

Brusc, cerul s-a deschis.

Și am știut.

Cerul era prezent.

Dumnezeu a zâmbit.

Ce este botezul?

Botezul este un „DA” spus lui Dumnezeu.

Este o îmbrățișare vizibilă a unei credințe personale.

Este o alegere curajoasă:

👉 Să-L asculți.

👉 Să te încrezi în El.

👉 Să trăiești pentru cer.

Când intri în apă, Dumnezeu deschide cerul.

Când spui „Da”, El spune „Ești al Meu.”

Iar odată cu asta vin iertare, familie, speranță și viață veșnică. Asta am trăit azi, în Venezuela. Și nu vom uita niciodată.

Cu dragoste, Ciprian Bârsan, Dorel Pantea