Îndoiala și închinarea

“Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.”— Matei 28:17

Îndoiala este o realitate a vieții spirituale.

Ea nu este semnul lipsei de credință, ci uneori urma oboselii inimii — acel moment în care ochii văd furtuna, dar inima încă învață să privească spre Hristos. Chiar și cei care L-au văzut pe Domnul înviat, cei care I-au auzit glasul și I-au simțit prezența, s-au îndoit.

Dar observați ce au făcut mai întâi: „I s-au închinat.” Acolo este cheia biruinței asupra îndoielii.

Cum se vindecă îndoiala

Îndoiala se naște în minte, dar se vindecă în închinare. Când te oprești din frământare și îți pleci genunchiul înaintea lui Dumnezeu, sufletul tău se liniștește.

Închinarea mută privirea de la problemă spre Persoană.

De la teamă spre credință.

Nu lăsa îndoiala să te conducă departe de Dumnezeu, ci folosește-o ca pe o punte — ca să te apropii mai mult de El.

Când te închini, El lucrează

Când te închini în mijlocul incertitudinii, Dumnezeu întărește inima ta. El nu te mustră pentru că te-ai îndoit, ci te cheamă mai aproape.

Îți transformă îndoiala în descoperire, lacrima în rugăciune și neputința în încredere.

Îndoiala nu e finalul credinței — e locul unde începe închinarea sinceră.

Ridică ochii, deschide inima și lasă-L pe Hristos să-ți umple golul cu pacea Sa.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan