Iarna anului 1960, Delta Dunării…

💔 Nicolae Moldoveanu și Traian Dorz erau întemnițați în aceeași baracă, pentru Cuvântul Domnului.

📝 Pe un ciob de sticlă uns cu săpun au scris împreună un text, cu ocazia sărbătorii nașterii Mântuitorului.

👥 Fiind pârâți de un deținut, cei doi au fost duși în biroul comandantului. Acesta, umblând cu ciobul în mână, i-a amenințat cu un nou proces care, în cele din urmă, nu a mai existat deoarece versurile de pe ciobul uns cu săpun s-au șters.

❗️Totuși, pedeapsa nu a întârziat să apară. Astfel, cei doi credincioși au fost izolați timp de 5 zile într-o cămăruță umedă în care primeau mâncare o dată la 3 zile.

🎼 În condițiile grele din cămăruță, înfometați, înfrigurați și obosiți, zgâriind cu un băț pe pământ, cei doi au compus o altă cântare pe care au reușit să o învețe:

1. Minunată-i noaptea sfântă,
   Minunată.
   Sfânta pace înveşmântă
   Lumea toată.
   Umple bucurii cereşti
   Inimile omeneşti.
   Noapte sfântă, tu-nfrățești
   Lumea toată.
2. ‘Nălțătoare-i noaptea sfântă,
   ‘Nălțătoare.
   Vin păstorii, îngeri cântă,
   Ieslea-i soare.
   Steaua arde luminos,
   Magii-nalţă pe Hristos,
   Pruncu-i rază, ceru-i jos,
   Ieslea-i soare.
3. Bucurie-i noaptea sfântă,
   Bucurie.
   Iadul cade, moartea-i frântă
   Pe vecie.
   Profeţia s-a împlinit,
   Mântuirea ne-a venit!
   Sfânt Mesia, fii slăvit,
   Pe vecie!
4. Îndurare-i noaptea sfântă,
   Îndurare.
   Cerul ne binecuvântă
   Haru-i mare.
   Inimile vă gătiţi,
   Pe Mesia să-L primiţi,
   Să vă facă fericiţi,
   Haru-i mare.

Cristi Boariu