Floriile sub foc: când crucea e folosită ca scut pentru crime”
În Duminica Floriilor, când Hristos a fost întâmpinat cu ramuri de finic și cu „Osana!”, Rusia a trimis foc și moarte peste Ucraina.
Două popoare cu rădăcini ortodoxe, același calendar, aceleași sărbători, aceleași icoane… și totuși, astăzi, se prăbușesc una peste alta în numele unei ambiții întunecate. Ce rană pentru credință, pentru Ortodoxie, când aceasta este uzurpată și devine decor pentru cruzime.
Cei care binecuvântează rachetele nu o fac în numele lui Hristos, ci în numele unei puteri ce a luat haina bisericii ca pe un costum de paradă. Și ce fel de creștinism e acela care tace în fața nedreptății?
Noi, cei care ne numim urmași ai lui Hristos, fie că suntem ortodocși, catolici, penticostali sau altceva, trebuie să înțelegem: a purta numele de creștin nu ne scutește de judecată dacă faptele noastre sunt ale întunericului.
Isus a spus: „După roadele lor îi veți cunoaște.” Războiul nu are roade bune. Doar ruine, lacrimi și morminte. Nu contează câte cruci ai pe piept, dacă ai sânge pe mâini.
Biserica, adevărata BISERICĂ nu bombardează. Ea se roagă, se jertfește, iartă, plânge cu cei ce plâng.
Hristos “intră” din nou în Ierusalim. Dar pentru mulți, El e încă un străin. Pentru că acolo unde domnește ura, El nu poate rămâne.
