Dumnezeul nost’ nu doarme…

Dumnezeul nost’ nu doarme, nu e surd, și nici plecat.
Când îl chemi în umilință, nu se lasă asteptat.

Dumnezeul nost’ aude, chiar cuvinte nerostite,
Când suspinele-s în șoaptă, doar de ceruri auzite.

Dumnezeul nost’ vorbește pe înțelesul tuturor.
Chiar și cel ce n-are carte, poate ajunge învățător.

Dumnezeul nostru tace, când vorbim noi peste El.
Când nu-i frică și-ascultare, sunt programe fără Cer.

Azi se strigă la amvoane , parcă în sală toți sunt surzi,
Și dacă vorbește Domnul, nu ai cum să mai auzi.

Și la rugăciuni se strigă, dumnezeul lor e surd.
Nu ați auzit de Ana, ce se ruga murmurând?

Când te rogi smerit în șoaptă, ai s-auzi un susur blând,
Vei simți a Lui prezență, cu fiorul dulce, sfânt.

Aici Dumnezeu aude, chiar de spui încet, șoptit.
Dacă al tău e surd și tace, cred că ești în loc greșit.

Astăzi Duhul mijlocește, cu suspine negrăite.
Noi strigăm mereu și cerem, drepturile înmiite.

Astăzi rugăciunea-i simplă, Doamne dă-mi, și Doamne fă-mi.
Voia Lui nu prea o ceri, când de El nu te mai temi.

Fraților de pretutindeni, astăzi las o întrebare:
Dacă în Casa Lui nu-i pace, cine aduce tulburare?
Dana Balog.