Creștinism de duminică sau viață cu Isus?

Realitatea actuală ne obligă la o reflecție sinceră: creștinismul contemporan se confruntă cu o criză profundă de identitate și trăire autentică.

– Mesajul Evangheliei se diluează: accentul cade tot mai des pe o iubire convenabilă, dar se neglijează dimensiunea sfințeniei și a separării de păcat.

– Granițele biblice sunt tot mai des relativizate: adevărul revelat devine, pentru mulți, subiect de negociere culturală.

– Se normalizează duplicitatea: există o disonanță evidentă între mărturisirea verbală a credinței și viața practică.

– Dragostea creștină se răcește: manifestările exterioare rămân, dar esența relației vii cu Hristos se pierde treptat.

Tot mai des întâlnim un creștinism de duminică, în care prezența la biserică devine singurul reper spiritual al săptămânii. Însă Hristos nu ne-a chemat să trăim credința doar într-o zi anume, ci să-L urmăm zilnic, în mod constant, cu integritate și pasiune.

Credința autentică nu poate fi redusă la o oră pe săptămână sau la o săptămână de entuziasm spiritual. Ea este o chemare la o viață întreagă trăită în comuniune cu Isus Hristos.

Îl caut dimineața în rugăciune și seara în liniștea conștiinței. Îl urmez nu doar în momentele de înălțare spirituală, ci și în văile adânci ale încercării. Îmi doresc ca fiecare decizie, fiecare gând și fiecare pas să fie ancorat în voia Lui.

Isus nu ne-a chemat la o religie a fragmentelor, ci la o viață deplină cu El.

Este adevărat, o săptămână poate aprinde o scânteie. Dar doar o trăire zilnică, constantă, fidelă în prezența Lui poate întreține flacăra credinței.

Astfel, provocarea rămâne deschisă:

Vom alege un creștinism de duminică sau o viață de ucenicie autentică?

Cu dragoste drd. Ciprian Bârsan