Așteptarea – lecția tăcută a credinței

Așteptarea este, fără îndoială, ușor de definit: o stare de suspendare, o distanță între promisiune și împlinire.

Dar cât de greu este să o trăim cu adevărat… să o locuim cu inimă împăcată și spirit ancorat în nădejde.

Pentru creștini, așteptarea nu este pasivitate, ci o formă profundă de închinare, o școală a răbdării și un exercițiu al credinței.

Ea implică conștiența timpului, dar și responsabilitatea trăirii lui în lumina promisiunilor divine.

Biblia – Cuvântul viu al lui Dumnezeu – nu doar că ne îndeamnă să așteptăm, ci ne învață CUM să o facem și, mai ales, CE trebuie să așteptăm.

Cum trebuie să așteptăm?

Cu răbdare – Avraam „a așteptat cu răbdare și a dobândit făgăduința” (Evrei 6:15). Răbdarea este dovada încrederii în cronologia divină. „Dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare” (Romani 8:25). Prin credință – Așteptarea fără credință devine o agonie. Dar „noi, prin Duhul, așteptăm prin credință nădejdea neprihănirii” (Galateni 5:5). În rugăciune – Psalmistul spune: „Doamne, auzi-mi glasul dimineața… dimineața îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept” (Psalmul 5:3). Rugăciunea transformă timpul de așteptare în părtășie sfântă.

Ce trebuie să așteptăm?

Izbăvirea – „Așteptăm izbăvirea” (Isaia 59:11). Chiar și în întunericul adânc, nădejdea unei intervenții divine nu este nicicând stinsă. Pacea – „Așteptăm pace, și nu vine decât nimicire” (Ieremia 8:15). Dar noi știm că adevărata pace vine din prezența Lui, nu din împrejurări. Vindecarea – „Mulțime de bolnavi… așteptau mișcarea apei” (Ioan 5:3). Cuvântul ne învață că Domnul încă vindecă – în trup, suflet și duh. Ceruri noi și un pământ nou – „Noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13). Aceasta este speranța ultimă, ținta pelerinajului nostru pe acest pământ.

Așteptarea nu e timpul dintre două întâmplări, ci un timp sacru, în care Dumnezeu modelează inimi, întărește credința și pregătește împlinirea.

Este spațiul unde nu ne pierdem, ci ne regăsim în voia Lui.

Fie ca așteptarea noastră să nu fie o luptă cu timpul, ci o declarație de încredere în Dumnezeul care nu întârzie, ci lucrează în taină – pentru slava Sa și binele nostru veșnic.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan