Așteptarea în misiune – locul unde Dumnezeu modelează inimile
Așteptarea este, teoretic, ușor de definit: o distanță între promisiune și împlinire, o clipă suspendată între „încă nu” și „va fi”.
Însă în realitate… cât de greu este să o locuim!
Să stai între două lumi: între ceea ce Dumnezeu ți-a spus și ceea ce încă nu vezi, între chemarea pe care o simți și lucrarea care încă nu s-a arătat pe deplin.
Pentru noi, creștinii – și cu atât mai mult pentru cei trimiși în misiune – așteptarea nu înseamnă pasivitate.
Ea este o formă profundă de închinare, o școală a răbdării, un exercițiu al credinței în mijlocul întrebărilor și uneori chiar al îndoielilor.
Ne întrebăm: Cum va lucra Domnul? Ce ne așteaptă acolo? Suntem suficient de pregătiți?
Îndoiala șoptește, dar nădejdea răspunde: Domnul este deja acolo.
Biblia ne învață nu doar să așteptăm, ci cum să o facem:
Cu răbdare, precum Avraam, care „așteptând cu răbdare a dobândit făgăduința” (Evrei 6:15). Prin credință, căci fără credință așteptarea devine povară, dar „noi, prin Duhul, așteptăm prin credință nădejdea neprihănirii” (Gal. 5:5). În rugăciune, asemenea psalmistului care spune: „dimineața îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept” (Ps. 5:3).
Așadar, așteptarea nu este o pauză între evenimente, ci un timp sacru în care Dumnezeu modelează, pregătește și întărește.
Nu este un loc în care ne rătăcim, ci un spațiu în care ne regăsim în voia Lui.
Astăzi, acest timp al așteptării ne găsește în aeroportul Paris–CDG.
Ne-am adunat, ne-am privit în ochi și ne-am regăsit în aceeași chemare:
ECHIPA de misiune pentru Madagascar este gata.
Cu emoții. Cu întrebări. Cu acele mici zbateri care apar când pășești spre necunoscut.
Dar și cu o bucurie sfântă: Domnul ne trimite.
Așteptăm îmbarcarea.
Iar în această așteptare, Dumnezeu deja lucrează în noi.
Vă rugăm:
Purtați-ne în continuare în rugăciunile voastre.
Pentru putere. Pentru protecție.
Pentru ca fiecare pas din această misiune să fie sub harul Lui.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan, drd. Hada Daniel, pastor Cristi Niță
