Acces Direct

Uneori ne imaginăm că apropierea de Dumnezeu este complicată. Că trebuie să fie liniște perfectă, loc potrivit, stare potrivită, cuvinte potrivite. Că trebuie să „fim în regulă” înainte să îndrăznim să vorbim.

Dar adevărul este mult mai simplu și mult mai frumos.

Cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut nu este doar viața, nici sănătatea, nici binecuvântările vizibile. Cel mai mare dar este că putem veni la El oricând. Așa cum suntem.

Fără programare.

Fără intermediar.

Fără formalități.

Nu trebuie să te afli într-o biserică anume. Nu trebuie să fii într-o poziție specială. Nu trebuie să fie o oră „mai sfântă” decât alta. Poți să-I vorbești lui Dumnezeu în mașină, în bucătărie, în miez de noapte, pe un pat de spital sau în mijlocul unei zile aglomerate.

Și nu doar că ai voie. Ești așteptat.

Dumnezeu nu te tolerează. Nu te primește din obligație. El dorește să comunice cu tine. Te așteaptă ca un Tată care știe că fiul lui poate veni oricând acasă. Nu trebuie să trimiți înainte „cartea de vizită”. Nu trebuie să dovedești nimic.

Ai acces direct. Nelimitat. Imediat.

Singurul lucru care poate sta între tine și această apropiere este păcatul. Nu pentru că Dumnezeu nu ar vrea să te primească, ci pentru că păcatul închide inima, aduce rușine, creează distanță. El ne face să ne ascundem, așa cum Adam s-a ascuns în grădină.

Dar soluția nu este fuga. Soluția este mărturisirea.

Întrebarea nu este dacă Dumnezeu te primește. Întrebarea este: ce faci cu păcatul tău? Îl porți singur? Îl ascunzi? Îl justifici? Sau îl aduci înaintea Lui?

Când păcatul este mărturisit, povara cade. Când este adus în lumină, începe vindecarea. Dumnezeu nu te umilește când vii la El; te ridică. Nu te condamnă ca să te distrugă, ci te confruntă ca să te restaureze.

Poate ai amânat. Poate ai crezut că trebuie să mai aștepți, să mai repari ceva înainte. Dar nu trebuie să te repari ca să vii. Vii ca să fii reparat.

Fă acest pas astăzi. Chiar acum. Spune-I ce te apasă. Spune-I ce ai greșit. Spune-I ce te doare.

El te așteaptă.

Și în această apropiere începe viața adevărată. În această sinceritate se naște pacea. Iar din această comuniune vine bucuria care nu depinde de circumstanțe.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan