Cina Domnului – masa unde singurătatea dispare

Cina Domnului nu este doar o pâine frântă și un pahar întins. Ea este inima lui Dumnezeu bătând în mijlocul comunității Sale. Este locul unde singurătatea își pierde puterea și unde omul descoperă că nu este chemat să trăiască separat, ci împreună.

În Biserica primară, ucenicii se adunau pentru frângerea pâinii. Nu veneau grăbiți, ci așteptau unii după alții (1 Cor. 11:33). Nu aduceau fiecare pâinea lui, ci mâncau din aceeași pâine (1 Cor. 10:17). Erau uniți prin ceea ce îi aduna: Hristos.

De aceea, a sta departe de Biserică, de frați, înseamnă a sta departe de cer. A te retrage în singurătate, rupând legătura cu părtășia, înseamnă a pierde din vedere chipul lui Dumnezeu, care se descoperă în comunitate.

Credința adevărată nu rămâne ascunsă. Ea lasă urme – semne vii că aparții lui Hristos:

un trup, o clădire, o mireasă.

Sunt semne de sănătate, statornicie, sfințenie.

Cei ce rămân în părtășie au o doctrină curată, o cunoaștere vie a lucrurilor nevăzute, trăiesc în neprihănire, dragoste și încredere. Ei au o credință care biruie.

Cina ne amintește: în cer nu vom fi singuri. Vom fi parte dintr-o sărbătoare fără sfârșit, plină de sfinți, de cântări, de dragostea lui Dumnezeu. Cina este pregustarea acelui ospăț veșnic.

Cu drag, drd. Ciprian Bârsan