Nu știu ce CÂNTARE nouă voi cânta

„Ei cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor. Nimeni nu putea să învețe cântarea, afară de cei răscumpărați…”(Apocalipsa 14:3)
Există în Cer o cântare pe care nu o știe nimeni, în afară de cei răscumpărați. O cântare nouă. Nu e compusă pe pământ. Nici nu poate fi învățată aici.
Este cântarea celor care au trecut prin foc și au fost salvați prin har. Este imnul sufletelor care au cunoscut durerea — și au fost vindecate de Dumnezeu.
Astăzi, poate cânți cu lacrimi. Uneori vocea ți se frânge, sufletul tace, sau doar șoptește: „Doamne, ajută-mă.”
Dar vine o zi… o zi în care nu vei mai cânta din lipsă, ci din belșug.
O zi în care nu vei mai cânta despre biruință viitoare, ci din biruința desăvârșită.
Cântarea aceea e doar a ta. E scrisă din viața ta, din răscumpărarea ta, din mântuirea adâncă a lui Dumnezeu pentru tine.
Și va răsuna în corul sfinților, nu ca o repetiție, ci ca o simfonie eternă.
Când simți că nu mai ai cuvinte să te rogi sau să cânți, adu-ți aminte: în Cer te așteaptă o cântare nouă.
Aici pe pământ, cântă ce poți: un psalm, un suspin, o șoaptă. Toate sunt note care vor fi unite într-o zi în imnul ceresc.
Scrie o frază azi: „Doamne, îți voi cânta chiar și atunci când nu înțeleg melodia.”
Păstreaz-o în Biblie sau lipită de oglindă. Îți va aminti că El pregătește o simfonie din povestea ta.
Rugăciune
Doamne, câteodată inima mea e mută de durere sau de epuizare.
Dar aleg să cred că Tu compui deja o cântare nouă pentru mine.
Cântarea izbăvirii, a dragostei, a harului.
Ajută-mă să Te slăvesc chiar și cu o voce frântă, știind că într-o zi voi cânta cu bucurie deplină înaintea Ta.
Până atunci, primește slava mea imperfectă — ca o pregătire pentru gloria desăvârșită.
Amin.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan






