Vorbe…

Ireneu de Lyon (în greacă Εἰρηναῖος ὁ Σμυρναῖος, „Ireneu Sirianul”), s-a născut în jurul anului 130 d.H și a murit în anul 202 d.H
Irinieu a fost un părinte al bisericii, episcop de Lyon și apologet, scriirile sale având un rol important în perioada de început a dezvoltării teologiei creștine.

A făcut parte din cei care l-au auzit pe Policarp, care era la rândul său unul din ucenicii Apostolului Ioan.

Cea mai importantă carte scrisă de Irineu este Adversus Haereses sau „Împotriva Ereziilor”, o combatere detaliată a Gnosticismului ce reprezenta în acea vreme o amenințare serioasă pentru Biserică, și în special sistemul gnosticului Valentinus.
Fiind unul dintre cei mai mari teologi ai perioadei de început a creștinismului, a pus accent pe elementele tradiționale ale Bisericii, în mod special episcopatul, Scriptura și tradiția.
Irineu este primul dintre cei care recunosc caracterul canonic al celor patru evanghelii.
Punctul central al teologiei lui Irineu este unitatea lui Dumnezeu, în opoziție cu divizarea gnostică a lui Dumnezeu.

Vorbele rostite au rămas, să cugetam și să le pătrundem înțelesul…

Fiul şi Sfântul Duh sunt cele două mâini ale Tatălui.

Omul viu este slava lui Dumnezeu.

Hristos S-a întrupat pentru o operă universală, reintegrând şi aducând toate lucrurile în Sine.

Dumnezeu va avea întotdeauna ceva ce să-l înveţe pe om, iar omul va avea întotdeauna ceva de învăţat de la Dumnezeu.

La ce foloseşte să avem sfinţenia trupului, dacă adevărul nu este în suflet? Căci sufletul şi trupul se bucură unul de celălalt, se armonizează şi îşi unesc eforturile pentru a-l conduce pe om în faţa lui Dumnezeu.

Evlavia îşi va păstra frumuseţea şi echilibrul atâta timp cât adevărul va sălăşlui în suflet şi puritatea în trup.

Cu dragoste,
Ciprian Bârsan