V O R B E 

Ne risipim viața în birouri rigide, în zgomotul tastelor și al atâtor voci ale străinilor din jur, despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume. Ne trăim iubirile prin sms-uri și ne mințim c-am fi fericiți. Îi sunăm pe cei dragi în grabă, poate din automatism, ca apoi să-i repezim pretinzând că nu avem timp. ” Ce mai faci ? ” – ar trebui să însemne că-ți pasă cu adevărat și că vrei să știi detalii, nu șabloane ! Visăm pe Google, râdem pe facebook, ne culcăm cu știri, ne trezim la fel, cu iluzia cunoașterii. Citim titluri, uităm poveștile. Între dimineața și seară, anotimpurile trec peste noi.. apropo, e primăvară de mult timp … anii fug și ei. Discuții, telefoane, nervi, întrebări, resemnare, avem pauze de respirație, niciodată detașare. Chiar așa, când ți-ai închis ultima dată telefonul ?! Când ai zâmbit ultima oară cu tot sufletul ?! Uneori aș vrea să-mi cer timpul înapoi. Dar.. nu e timp ! Vreau să fug, acum. Trebuie. Undeva, cineva m-a lăsat in urmă… 🙂

Leonard Ungureanu