RECUNOSCĂTORI — 20 DE ANI ÎN MISIUNEA LUI DUMNEZEU
„Cere-Mi și-ți voi da neamurile de moștenire și marginile pământului în stăpânire.” (Psalmul 2:8)
DOUĂ DECENII DE HAR, CREDINCIOȘIE ȘI VIZIUNE
Sub tema „Recunoscători”, în perioada 8–10 iulie 2026, Agenția Penticostală de Misiune Externă (APME) celebrează douăzeci de ani de existență și de slujire misionară. Pastorul Ghiță Rițișan, președintele APME, împreună cu Biroul Executiv APME și cu toți pastorii implicați de-a lungul istoriei de 20 de ani ai APME, au pregătit un minunat eveniment și o mare sărbătoare, la care au fost invitați toți partenerii lucrării misionare din România.
Au fost până acum două zile în care misionari, lideri ai cultului, păstori, parteneri și susținători s-au reunit pentru a privi în urmă cu recunoștință și înainte cu speranță.
Mesajele conferinței au conturat direcția pe care Dumnezeu o dă Bisericii Sale în împlinirea Marii Trimiteri. Nu le dezvolt aceste mesaje aici, ci în alte postări, însă subliniez esența lor.
💎 Pastorul Nelu Filip, președintele Cultului Creștin Penticostal din România, a deschis conferința cu mesajul „Importanța și rolul bisericii locale în misiune”, subliniind că misiunea începe în biserica locală, folosind ca model Biserica din Antiohia, descrisă în Faptele Apostolilor 13:1-4.
💎 Al doilea mare mesaj a fost predicat în a doua zi, prin Dick Brogden, misionar american și fondator al organizației Live Dead, o inițiativă de plantare de biserici printre musulmanii neatinși cu Evanghelia, a provocat audiența prin mesajul „Grupuri etnice neatinse și neabordate”. El a fost o mare provocare pentru noi
💎 Pastorul Daniel Constanza, directorul executiv PEF a vorbit despre „Frumusețea și provocările Bisericii multietnice”, arătând că Evanghelia unește oameni din orice limbă, cultură și națiune într-un singur Trup al lui Hristos, deși este un proces provocator. Experiența lui ca pastor al bisericii internaționale Brussels Christian Center, care numără credincioși din circa 65 de națiuni, care se închină împreună, ne-a ajutat să înțelegem mai bine provocările Bisericii multi-etnice.
BISERICA PARTICIPĂ LA MISIUNEA LUI DUMNEZEU
Unul dintre cele mai puternice adevăruri pe care trebuie să le avem în vedere este că misiunea nu aparține în primul rând Bisericii, ci lui Dumnezeu. Biserica este chemată să participe la Missio Dei, marea lucrare prin care Dumnezeu caută și salvează oamenii din toate națiunile.
De aceea, fiecare biserică locală, fiecare familie și fiecare credincios au privilegiul de a deveni parte din planul lui Dumnezeu pentru lume, fie prin rugăciune, prin dărnicie, prin trimitere sau prin plecare pe câmpul de misiune.
În urmă cu douăzeci de ani, APME pornea cu puțini misionari și cu multe provocări. Astăzi, prin harul lui Dumnezeu, aproximativ 90 de persoane slujesc în 26 de țări ale lumii, în toate emisferele pământului, purtând Evanghelia acolo unde Hristos încă este puțin cunoscut.
Nu este meritul unui om sau al unei echipe, ci dovada că Dumnezeu continuă să cheme, să pregătească și să trimită lucrători în secerișul Său.
Cu toate acestea, Dumnezeu, care lucrează prin oameni, a găsit câțiva pastori pionieri curajoși (Emil Meștereagă, Mircea Deteșan, Vasilică Croitor, Ghiță Rițișan și Rick Cunningham, cărora li s-a alăturat apoi Iacob Berghianu), care au mers contra curentului penticostal general al vremii și au avut o viziune mare. Misiunea lor era să trezească Uriașul Adormit, Biserica Penticostală, și să îl implice în câmpul de misiune. Pastorul și misionarul american Cameron Wilson a fost mentorul și promotorul acestei idei, pe care a promovat-o suficient de mult, până ce acești bărbați tineri (atunci) au înțeles-o și au pus-o în aplicare. Așa s-a născut legal Fundația APME (APME – Agenția Penticostală de Misiune Externă)
O PAGINĂ DIN ISTORIA FAMILIEI NOASTRE (MARCEL ȘI IOANA ȘAITIȘ)
Pentru familia noastră, această aniversare a avut și o profundă încărcătură personală.
Între 2009 și începutul anului 2013, înainte de plecarea noastră în Madagascar, Ioana și cu mine am avut privilegiul de a sluji în cadrul biroului APME. A fost perioada în care sediul agenției a fost mutat din Medgidia la Cluj-Napoca, iar noi am avut responsabilitatea de a pune bazele organizării juridice și administrative a biroului în Cluj-Napoca. Singurii angajați erau președintele Ghiță Rițișan și Marcel Șaitiș. Apoi a fost Ioana Șaitiș. Mai târziu, a venit în echipă și Daniel Bujeniță.
Erau vremuri dificile, mai ales după gravul accident rutier suferit de pastorii Ghiță Rițișan și Ghiță Dicoi, când Dumnezeu le-a cruțat viața. Unul a rămas cu multiple fracturi pe tot corpul și o recuperare de câțiva ani (pastorul Ghiță Dicoi), iar pastorul Ghiță Rițișan a rămas cu multiple fracturi la picior, ce au necesitat operații și timp de recuperare.
Mica mea mașină de atunci – un Wolksvagen Golf, era deseori prea mică, ca să îi încapă fratelui Ghiță piciorul întins în ghips, plin de șuruburi înfipte în oase. Trebuia să tragem scaunul la maxim, ca să poată veni la lucru. Iar uneori, a trebuit să mai trecem pe la spital, că erau șuruburi a căror capete tindeau să iasă afară prin piele.
Timpul de instruire, încurajare, mentorare nonformală, când lucram, povesteam și mâncam cu fratele Ghiță a fost pentru mine și Ioana unul deosebit de benefic, descoperind inima frumoasă și curajoasă a acestui lider care a condus aproape două decenii APME-ul.
În acei ani mergeam trei duminici pe lună în bisericile din România pentru promovarea lucrării misionare. Nu aveam încă completă în minte și inimă viziunea globală a Marii Trimiteri, așa că a trebuit mereu să mă inspir din cartea cu predici de misiune a fratelui Cameron Wilson: Amvonul Marii Trimiteri.
Cursul Kairos pe care l-am parcurs (era abia intrat Kairosul în România) și abordarea lui biblică, istorică, strategică și culturală mi-a deschis și mai mult mintea, dar mai ales inima, și am început să înțeleg că Isus Hristos a murit pentru toate popoarele, iar noi, cei care avem mesajul, avem responsabilitatea să îl ducem la alte popoare, ca și ele să fie mântuite. ESTE RESPONSABILITATEA NOASTRĂ!
În acea perioadă Dumnezeu a început să aducă spre APME tot mai multe familii și tineri care își descopereau chemarea spre misiune. Odată cu creșterea activității, Ioana mi s-a alăturat în birou, slujind cu credincioșie în domeniul contabilității și în numeroasele responsabilități administrative. Tot în acea perioadă, Daniel Bujeniță s-a alăturat echipei, contribuind la dezvoltarea promovării și a pregătirii misionare.
OAMENII PE CARE DUMNEZEU ÎI FOLOSEȘTE LASĂ URME ADÂNCI
Privesc în urmă cu o profundă recunoștință pentru oamenii prin care Dumnezeu mi-a modelat viața. Pastorul Ghiță Rițișan mi-a fost mai mult decât un lider; mi-a fost asemenea unui tată spiritual, de la care am învățat pasiunea pentru națiuni, perseverența în vremuri grele și dragostea pentru cei chemați la misiune. Sunt recunoscător și pentru ceilalți membri ai Bordului Executiv și ai Bordului de Referință, care au investit ani de muncă și de rugăciune în această lucrare.
Îmi amintesc că, în acea perioadă, conducerea APME și-a propus un obiectiv curajos: ca în următorii zece ani să trimită pe câmpul de misiune 200 de misionari. Chiar dacă această țintă nu a fost atinsă în întregime, Dumnezeu a făcut infinit mai mult decât puteam vedea atunci. Astăzi, zeci de familii și lucrători vestesc Evanghelia pe mai multe continente, iar în spatele fiecărei plecări se află rugăciunile, sacrificiile și credincioșia multor biserici din România.
RECUNOSCĂTORI PENTRU TRECUT, ÎNCREZĂTORI ÎN VIITOR
Douăzeci de ani reprezintă mai mult decât o aniversare. Sunt două decenii în care Dumnezeu Și-a dovedit credincioșia, a deschis uși care păreau închise și a ridicat oameni dispuși să-L urmeze până la marginile pământului.
Privind la ceea ce a făcut Dumnezeu prin APME, inimile noastre nu pot spune decât un singur cuvânt: recunoscători.
Recunoscători pentru cei care au avut curajul să înceapă această lucrare.
Recunoscători pentru bisericile care au trimis și au susținut misionari.
Recunoscători pentru familiile care au spus „Da!” chemării lui Dumnezeu.
Și recunoscători pentru Dumnezeul care nu Și-a schimbat niciodată planurile și promisiunile.
Fie ca următorii ani să însemne și mai multe biserici implicate, și mai mulți lucrători trimiși și tot mai multe popoare care să audă vestea bună a mântuirii în Isus Hristos.
„Lucrarea lui Dumnezeu făcută în felul lui Dumnezeu nu va duce niciodată lipsă de resursele lui Dumnezeu.”
— Hudson Taylor
