POLITICA NE DESPARTE?NU LĂSA CE E VREMELNIC SĂ RUPĂ CE E VEȘNIC

Tot românul are o opinie politică. Uneori informată, alteori doar moștenită, dar fiecare o ține pe a lui cu multă convingere. Nu e nimic rău în asta. E normal să-ți pese de cum merge țara, de dreptate, de lideri și de viitorul copiilor tăi. Dar e o problemă când părerile noastre politice devin motive de ceartă între frați. Când dezbaterea se transformă în dispreț. Când preferințele vremelnice reușesc să rupă ceea ce Dumnezeu vrea să fie veșnic: unitatea Bisericii.

Rugăciunea lui Isus din Ioan 17 nu a fost pentru ca ucenicii să aibă toți aceeași opinie despre Cezar. A fost pentru ca ei să fie „una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine”. În Fapte, Biserica era „o inimă și un cuget”, deși trăia sub un imperiu corupt, violent și nedrept. Nu și-au pierdut energia în certuri politice. Știau că miza e alta.

Poți vota altfel decât fratele tău și totuși să îl iubești sincer. Poți vedea lucrurile diferit, dar să cauți binele lui. Când Pavel le scrie corintenilor, îi ceartă pentru că se împărțiseră în tabere – „eu sunt al lui Pavel”, „eu sunt al lui Apolo”. Le spune direct că gândirea lor e firească (1 Corinteni 3:3-4).

Da, ne pasă de ce se întâmplă în jur. Dar noi nu suntem chemați să salvăm lumea prin urnele de vot, ci în primul rând prin Evanghelie. Nu să ne luptăm pentru o ideologie, ci să fim ambasadori ai lui Cristos. În 2 Corinteni 5:20, Pavel spune:
„Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Cristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”

Dacă noi, care avem Duhul lui Dumnezeu, ne comportăm ca cei din lume pentru că nu ne place opțiunea politică a altuia, am pierdut esențialul. Am câștigat o dezbatere și am pierdut un frate.

Pavel merge și mai departe în Romani 14. Vorbește despre convingeri personale – unii mâncau carne, alții doar verdețuri, unii țineau o zi, alții alta. Și le spune să nu se judece unii pe alții. Versetul 19 e un rezumat al atitudinii corecte:
„Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră.”

Dacă o discuție politică rupe pacea și nu zidește, mai bine nu o ai. Dacă o glumă sau o postare sarcastică pe Facebook creează dezbinare, mai bine nu o faci. Pentru că unitatea în trupul lui Cristos e mai importantă decât să ai dreptate.

În final, nu votul ne definește. Ci cine e Domnul vieții noastre. Dacă Isus Cristos e Domnul meu și e Domnul tău, atunci suntem frați. Și Dumnezeu nu ne cere să fim de acord în toate, ci să ne purtăm în dragoste unii față de alții. În dragostea care „nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr” (1 Corinteni 13).

Aici suntem străini și călători. Nu votul ne va mântui, nici partidul preferat. Ne mântuiește sângele lui Cristos. Așa că, înainte să deschizi gura (sau tastatura), întreabă-te: va zidi ce spun? Va aduce pace? Va onora pe Cristos?

Dacă nu, mai bine taci. E mai bine să taci și să păstrezi un frate, decât să vorbești și să-l pierzi.

Nelu Filip