PETRU sunt… EU

M-ai tulburat cu sfântă întrebare
Și-n mintea mea neîncetat revine…
Mi-ai dat extemporal la ascultare
Să pot sluji sub cruce cu răbdare,
Să nu mă mai încred, prea mult, în mine…

Nu sunt mai bun ca alții… Acum știu…
Eu am crezut că-s tare, că am clasă…
Mă bucur însă că nu-i prea târziu,
Mi-ai arătat la timp cum vrei să fiu,
Să-mi fac credința vie și frumoasă.

Nu mai speram la reabilitare…
Trădarea mea din false jurăminte
M-a dus, pe sus, spre-adâncă disperare
Și m-a făcut din nou pescar pe mare,
Un anonim sărman cu-n strop de minte.

Dar ai venit… Ce har, câtă iubire,
Cât preț ai pus pe mine, trădătorul!…
M-ai strâns la piept cu drag, cu dăruire,
Și mi-ai cântat un psalm de mântuire
Rupând cătușa ce-mi furase zborul.

Acum sunt fericit cum nu se poate
Și pun o întrebare, ca și Tine,
Pe drumul meu spre marea libertate,
Spre țara mea, spre unica cetate:
„MĂ MAI IUBEȘTI?… Mă mai iubești!… Ce bine!…

Alex D Jercan