O săptămână cu Isus sau o viață cu El?

Trăim o vreme aparte, un timp în care putem observa și experimenta, pe de o parte, ce înseamnă PRIETENIA cu Dumnezeu, iar pe de altă parte, cât de mare este PUTEREA de seducție a lumii. Avem libertate, însă această libertate este adesea împletită cu lacrimi. Avem lideri care strălucesc prin influență și autoritate, dar și o lucrare subtilă, uneori vizibilă, alteori ascunsă, prin care răul își face loc. Suntem chemați la o luptă continuă, mai întâi cu noi înșine și apoi cu un sistem al lumii profund pervertit.

În întreaga lume creștină, de la amvoane diferite, se rostește același mesaj, întemeiat pe un eveniment REAL, REMARCABIL și RĂSUNĂTOR: Hristos, adevăratul Dumnezeu, S-a întrupat și a venit în lumea noastră pentru a descoperi dragostea desăvârșită a Tatălui.

Pentru acest eveniment se fac pregătiri intense: repetiții istovitoare, curățenie exemplară, meniuri atent alese, predici optimiste. Întreaga lume se pune în mișcare, acum, la fel ca atunci:

unii se TULBURĂ, calculându-și bugetele; alții se TEM, îngrijorați că nu-și vor vinde marfa; gospodinele TRUDESC din greu.

Totul este cuprins de febra sărbătorii. Oamenii aleargă, se agită, ascultă colinde. Și totuși, știm prea bine: această săptămână va trece. Am experimentat de atâtea ori acest adevăr — sărbătorile vin și pleacă, colindătorii se risipesc, bradul se scutură, iar noi rămânem singuri cu luptele noastre.

Privind acest tumult și obosit de zgomotul strident al exteriorului, se naște o întrebare profundă: o săptămână cu Isus sau o viață cu El?

Sunt 52 de săptămâni și 365 de zile într-un an, iar a vorbi despre Isus doar șapte zile din 365 pare insuficient. Privind realist și obiectiv, creștinismul contemporan traversează o dramă profundă:

se DILUEAZĂ mesajul, se DĂRÂMĂ granițele biblice, se practică DUPLICITATEA, se răcește DRAGOSTEA.

Nu îmi doresc un creștinism limitat la șapte zile de entuziasm și energie. Îmi doresc o viață trăită zilnic cu Isus. Pentru că adevărata bucurie nu stă în intensitatea sărbătorilor, ci în starea inimii noastre. Nu sărbătorile trebuie să fie fericite, ci noi, printr-o relație vie cu Hristos.

De aceea, astăzi, aici, lansez pentru mine și pentru dumneavoastră trei întrebări esențiale:

TRĂIRE autentică sau TRADIȚII omenești? TEAMĂ de Dumnezeu sau TĂCERE vinovată? TIMP răscumpărat sau TRUDĂ zadarnică?

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan