Nu Ți-am cerut nicicând, să-mi dai Stăpâne
Nu Ți-am cerut nicicând, să-mi dai Stăpâne
Nici ranguri, nici onoruri pe pământ
M-am mulțumit mereu cu-n colț de pâine
Și cu o slovă caldă din Cuvânt
Nu mi-am dorit comori nemăsurate
Nici haine scumpe și nici bogății
Ci-am vrut cununa cea cu nestemate
Și-o casă sus la Tine-n veșnicii
N-am vrut nici să trăiesc ca și păgânii
În pofte și plăceri diavolești
Ci am ales s-ascult ce zic bătrânii
Să fug de-apucăturile lumești
Nu Ți-am cerut nici să le ieși ‘nainte
Celor ce ani de zile m-au lovit
Care îmi aruncau noroaie pe veșminte
Și-n fața tuturor m-au umilit
Am spus, și o mai spun încă o dată
Căci Ție doar, aș vrea să-Ți fiu pe plac
Îndură-Te de ei Te rog Sfânt Tată
Și iartă-i da, căci ei nu știu ce fac
Am vrut să duc o viață liniștită
Să nu port grija, nicicând, nimănui
Să am trăirea dreaptă și cinstită
Și să fac bine oricând, orișicui
Aceasta îmi doresc și-acum o Doamne
În pace și iubire să trăiesc
Să pot cândva în slăvile eterne
Cu Tine sus, pe veci să locuiesc
