Mergea un bătrânel spre adunare…

  
Mergea un bătrânel spre adunare.
Trecea încet prin văile aurii

Și el citea cu-n fel de-nfiorare

Scriptura sfântă, cartea din vecii.

Și cum mergea și se oprea deodată

Tot răscolind prin psalmi și prin profeți

Un om bogat cu firea-ndestulată

Îl înfruntă râzând cu ochi șireți.
Bătrâne, văd că ești un om cu carte,

Ești plin de-nvățătură până-n dinți,

Și, tot citind, gândești că după moarte

Te-or așeza ispravnic pentru sfinți.

Măi omule, zadarnică ți-e truda,

Cum, tu în rai, tu rob din neam în neam?

Nu intră, bre, în slavă, caracuda,

Ci, cei bogați, un Iov, un Avraam.
Tu, dacă mori, te-or duce pe trei scânduri,

Fără slujire, fără lumânări,

Eu pun alai de preoți, rânduri, rânduri,

Cu rugăciuni spre sfintele-ndurări.

Ce poți tu da pentru pomeni, răspunde?

Și pentru parastasul tău cât dai?

Eu dau oricât, că, uite, am de unde,

Și-atuncea, tu sau eu ajung în rai?
Stăpâne, să mă ierți de îndrăzneală,

Dar dumneata cunoști mai mult ca noi.

Dar raiul nu-i pe bani, nu-i pe tocmeală,

Și bani în rai n-ar fi decât gunoi.

Că toți murim, acesta ne e datul,

Dar iată că ‘naintea lui Hristos,

Oricâte pungi aș stăpâni, bogatul

Nu-i alta doar decât un păcătos.
Și nu s-a dat sub cer decât un Nume,

Decât o slujbă și decât un vad,

Fără iertarea lui Hristos anume,

Nu poți intra, să știi, decât în iad.

Mă, pui de rob, nu ți-ai trecut măsura?

Te crezi om înțelept și cărturar

C-ai buchinit și tu pe brânci Scriptura,

Și te-ai făcut duhovnic din plugar?
Ia cugetă, bătrâne, cum adică,

Vrei să mă legi cu proștii-ntr-un mănunchi?

Eu, muntele, să-nvăț de la furnică?

Eu, leul, să mă târâi pe genunchi?

Nu vezi, la răsărit, la soare-apune,

La miazănoapte și la miazăzi,

Pământ și ape ale cui sunt, spune?

Sunt ale tale sau a cui or fi?
Stăpâne, cât cuprinde-n zări, departe,

Nimica nu-i al meu, dar nici n-aș vrea.

Că, uite, mie-mi spune-această Carte

Că eu am mult mai mult ca dumneata.

A dumitale-i brazda asta multă,

Al dumitale-i bolovanul greu,

A dumitale-i valea, dar ascultă:

Privește cerul, ceru-ntreg e-al meu!
Autor: Costache Ioanid