MANĂ. MULȚUMIRE. MEMORIE.

„Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta.”
Numeri 11:6

Ce tragedie!

Mana era minune zilnică.
Era hrană venită din cer.
Era dovada purtării de grijă a lui Dumnezeu.

Și totuși, poporul spune:

„Nu mai este nimic!”

Cum poți spune „nu mai este nimic” când ai în față ceea ce Dumnezeu trimite în fiecare dimineață?

Aici este pericolul nemulțumirii:

Te face să numești „nimic” ceea ce ieri numeai „minune”.

MANA era încă acolo.
MULȚUMIREA dispăruse.
MEMORIA uitase cât de bun fusese Dumnezeu.

Ascultă:

Poate nu ai tot ce îți dorești.

Dar nu spune că nu ai nimic.

Ai încă har.
Ai încă viață.
Ai încă pâinea de azi.
Ai încă motive să-I mulțumești lui Dumnezeu.

NU LĂSA O DORINȚĂ NEÎMPLINITĂ SĂ TE FACĂ ORB LA BINECUVÂNTAREA PE CARE O AI DEJA!

Când încetezi să mai vezi mana ca pe o minune, nemulțumirea începe să-ți usuce sufletul.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan