M-am dus la locul meu de strajă…
Habacuc 2:1 (VDC):
„M-am dus la locul meu de strajă și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul și ce-mi va răspunde la plângerea mea.”
Acesta este un tablou al veghei spirituale și așteptării pline de credință.
Habacuc nu fuge de întrebări, nu se ascunde de îndoieli, ci urcă pe turn, unde poate să privească de sus, să se detașeze de frică și să asculte glasul lui Dumnezeu.
🔹 „M-am dus la locul meu de strajă…” – fiecare credincios are un loc al lui unde trebuie să vegheze: rugăciunea, Scriptura, tăcerea sfântă.
🔹 „Să văd ce are să-mi spună Domnul…” – întotdeauna Dumnezeu are un răspuns, dar îl descoperă celor care Îl caută cu răbdare.
🔹 „Ce-mi va răspunde la plângerea mea…” – Dumnezeu nu disprețuiește întrebările sincere. Le întâmpină cu adevăr și har.
Poate e timpul să te ridici și tu pe turnul tău de veghere:
• să lași zgomotul lumii în vale,
• să cauți răspunsurile Lui,
• să stai până când El îți vorbește.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
