Lacrimi de sânge
Lacrimi de sânge
M-ai pus în grădina de vis…
Între pomi minunaţi şi verdeaţă,
Şi-un infinit de pace mi-ai promis
Alături de Tine,o veşnică viaţă.
Mi-ai spus să iau seama la toate
Iar bucuria să-mi fie deplină…
S-ascult doar,cum inima Ta bate
Şi-Ţi voi cunoaște dragostea divină.
Mi-ai şoptit să Te-ascult,să pot înţelege
Ce inima Ta,prin bătaia-i vorbeşte :
Nu poate fii condamnare prin lege
Pentru acel ce,desăvârșit iubeşte.
,,Iubeşte!”-mi-ai spus.,,Iubeşte!
Cu toată fiinţa şi toată inima…
Iubeşte!”-mi-ai spus şi ,,Trăieşte!
Şi veşnicia cu Mine vei avea.”
Şi…mâna am întins şi…am iubit.
M-am bucurat de câmpul cu verdeaţă.
Dar în grădină spini am întâlnit…
Ce m-au rănit când i-am luat în braţă.
Am sângerat pe flori,o mie…
Iar viaţa-mi,peste ele-a curs.
Oh,Doamne! Nu-nţeleg cum o să fie…
Cum o s-ajung în veşnicia ce mi-ai spus?
Cum voi putea atâtea răni adânci
Să-mi port şi vindecarea să-mi găsesc?
Cum să îmi aflu alinare,să mai pot atunci
Şi alte flori cu spini să mai iubesc?
Mă-ntreb de voi putea iubi vreodată
Aşa cum Tu iubeşti,cu-adevărat…
Să nu îmi pierd credinţa niciodată
Şi să-mi păstrez cugetul meu curat?
Căci de nu pot iubi,Te pierd pe Tine.
Iar de iubesc,ca Tine sângerez…
Ajută-mă,Te rog,să mă golesc de mine
Şi Ţie-n veşnicie să-Ţi urmez!
AMIN!
Marcela Voicu
08.06.2017
