DUMNEZEU VEGHEAZĂ…

Apa si focul stelelor inalte

Prin picuri vii imi ating gândirea

Acum cand timpul este tot mai apăsător

Pe lângă lună mi se plimbă privirea,

Iar aici jos greierasii veseli 

Demult isi tot lansează melodia.
Sus în Cerul Înalt stiu bine se lucrează

Pentru un loc tainic 

Cel mai minunat pentru Viată

Absolutul Dumnezeu mereu Veghează,

Si lângă labirintul gandirii plimbătoare

Zăresc Nadejdea trează
Si curajoasă prin inima si minte

Mi se plimbă rafinată ,smerită

Este o mare Prințesă mereu neprihanită

Cu paragrafele Vietii mă abordează

Nadejdea este o soră mereu asteptată

Căci totdeauna e senina la față.
Mereu mă binecuvintează cu lumină

Ridicându-mi privirea peste lamentare

Amintindu-mi de Stapânul Unic Absolut 

Făcându-mă întruna să mă urc

Si pentru Sensul Vietii mele 

Mereu răbdătoare să lupt.
Si ce luptă poate fi asta ?

De-a sta mereu si mereu răbdătoare?

Uneori vazându-mă singură

 Intr-o prea involburată Mare:(

 Dar Nadejdea senină îmi zâmbeste

 Si îmi face inima crezătoare.
Căci in Cerul cel mai Înalt 

Stiu bine se lucrează,

La un loc tainic 

Cel mai minunat pentru a mea Viată

Absolutul Dumnezeu mereu Veghează,

Si lângă labirintul gandirii plimbătoare

Sunt fericită căci Nadejdea mi-e trează!
Iyna Coste