Descurajarea
Un lucru despre care pastorii vorbesc fosrte rar (și nu o fac pentru că le este rușine) este descurajarea. Spun rușine pentru că ori de câte ori vorbim despre descurajare pare că cerșim încurajare și milă din partea fraților și surorilor noastre.
Cu toate astea de prea multe ori pastorii se simt respinși, descurajați, judecați pe nedrept, li se pun cuvinte în gură, li se insinuează lucruri pe care nu le-au spus; sunt tratați uneori fără respectul firesc. Sunt vorbiți de rău, bârfiți, puși pe cântar și evaluați cu asprime, li se dau mesaje cum că nu ar fi suficient de buni sau că sunt preferați alții în locul lor.
Vă spun că asta nu e victimizare, ci situații reale cu care se întâlnește un pastor într-un an. Dar el nu vorbește tocmai din teama de a nu fi acuzat de prea multă sensibilitate și de o autoimpusă victimizare.
Sigur, nu e suficient să ai titulatura de păstor, trebuie să-ți câștigi o autoritate prim modul în care predici și slujești. Și sigur, chiar în momentele de descurajare și de atacuri pastorul, ca orice creștin, aleargă la Mângâietorul lor. Dar acum vorbesc doar de situațiile în care păstorii noștri au nevoie de o vorbă de încurajare.
Am vorbit cu pastori care treceau prin depresii, îndoieli, suferințe emoționale, dureri cauzate de cei din biserică, care le-au aruncat vorbe grele. Pastori care sunt uneori prea singuri. Nu vorbim aici despre vina lor de a nu avea prieteni, vorbim despre bisericile care uneori sunt oarbe si surde la aceste nevoi emoționale și spirituale ale celor care le slujesc.
Descurajarea este un cancer pentru suflet. Nu te lasă uneori să dormi noaptea. Te văduvește de bucuria slujirii și te face să te îndoiesti de chemarea inițială. Nu îi tratați pe pastori ca și cum nu ar avea și ei aceleași lupte, ca și cum ei ar avea resurse inepuizabile în fața vorbelor grele.
Spurgeon, marele pastor si predicator al secolului XIX, a avut ani de zile episoade puternice de descurajare, până acolo că la un moment dat a vrut să renunțe cu totul la pastorație.
Să îi prețuim pe cei care ne împart Cuvântul, să îi încurajăm, să îi mustrăm când greșesc, dar să nu uităm de luptele reale pe care le duc.
