„Data viitoare, cu Isus.”
Speranța fiecărui evreu era să sărbătorească Paștele în cetatea lui David. Orice sacrificiu merita: nu conta distanța, nu conta efortul. O dată pe an, Ierusalimul se umplea de pelerini veniți din toate părțile.
Scrierile vechi, rabinice, arată că la sfârșitul mesei de Paște, evreii ridicau un pahar și rosteau cu dor și credință: „La anul, la Ierusalim!”
Când noi participăm la Masa Domnului, paharul ne aduce aminte de lucruri esențiale:
Privind în urmă, ne amintește de Sânge, de suferință, de sacrificiu și de moartea Domnului pentru noi. Privind înainte, ne aprinde speranța, pentru că Cina Domnului ne îndreaptă privirea spre Ziua când Hristos va reveni și ne va duce acasă.
Asta înseamnă că într-o zi va exista și o ultimă Cină aici, pe pământ. Iar după ea… vom intra în sărbătoarea veșnică și vom sta la masă cu Domnul la Cina din cer.
Într-o bisericuță din Wisconsin, la Cină se rostesc cuvintele: „Data viitoare, cu Isus.”
Ce expresie simplă și puternică!
În fiecare zi cu Hristos… și data viitoare, în cer, cu Isus.
Doamne ajută! Amin.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
