Dacă nu te rogi pentru pastorul tău… cine o face?

UN MANIFEST PENTRU CEI CARE SLUJESC ÎN TĂCERE

Există momente pe care nu le vede nimeni. Momente în care nu mai ai cuvinte, deși ai predicat.

Momente în care ai turnat în alții… și ai rămas gol. Ieri, după predică, după o săptămână plină de slujire, m-am așezat în tăcere, lângă altar.

Nu mai aveam nimic de oferit

Doar o nevoie profundă: Dumnezeu.

Și El m-a văzut.

Nu printr-o revelație spectaculoasă.

Nu printr-un cuvânt rostit de sus.

Ci prin ceva ce lumea ar numi nesemnificativ:

îmbrățișarea unor copilași.

Au alergat spre mine fără să știe lupta mea.

Fără să cunoască oboseala mea.

Dar în brațele lor… era cerul.

Acolo, în simplitate, Dumnezeu m-a atins.

Acolo, în inocență, Dumnezeu m-a vindecat.

Acolo, în căldura lor, mi-am regăsit puterea.

Și atunci am înțeles ceva ce nu trebuie uitat niciodată:

Dumnezeu nu lucrează doar prin amvoane.

Dumnezeu nu lucrează doar prin predici.

Dumnezeu lucrează prin oameni. Prin gesturi. Prin inimă.

De aceea, acesta nu este doar un moment.

Este un manifest.

Roagă-te pentru pastorul tău.

Susține-l când e obosit.

Fii lângă el când nu mai poate.

Îmbrățișează-l, chiar dacă nu știi prin ce trece.

Pentru că el dă, chiar și când nu mai are.

El stă, chiar și când ar vrea să plece.

El luptă, chiar și când nimeni nu vede.

Și uneori…

tu ești răspunsul lui Dumnezeu pentru el.

Nu ignora asta.

Nu amâna asta.

Nu subestima puterea unui gest mic.

Astăzi, fii tu mâna lui Dumnezeu.

Cu dragoste, pastor Ciprian Bârsan