Cine le-a dat hainele?

„Știm că în turmă sunt lupi, mulți îmbrăcați în haine de oi.” Întrebarea nu este doar cum ajung în turmă, ci de unde au hainele. Cine i-a îmbrăcat?

Răspunsul este incomod: uneori, prin graba și superficialitatea noastră pastorală, hainele se oferă prea ușor. În dorința sinceră de a vedea biserica crescând, putem confunda mărturisirea verbală cu transformarea reală. Putem valida prin botez ceea ce încă nu a fost născut din Duh.

Cele 5 principii ale păstoririi prudente

1. Prioritatea nașterii din nou

Botezul nu produce mântuirea, ci o proclamă. Nașterea din nou este lucrarea Duhului Sfânt, invizibilă dar reală. Fără această prioritate, orice alt pas este prematur.

Trebuie să ne întrebăm:

Există pocăință autentică?

Există zdrobire?

Există dorință sinceră de schimbare?

Fără regenerare, avem religie; cu regenerare, avem viață.

2. Probarea caracterului

Isus a spus: „Îi veți cunoaște după roadele lor.” Roada nu este emoție de moment, ci consecvență în timp.

Caracterul se vede:

în reacția la mustrare, în relația cu familia, în atitudinea față de autoritate, în gestionarea conflictelor.

Graba evită probarea; înțelepciunea o cere.

3. Părtășia înainte de poziție

Nimeni nu ar trebui să primească influență înainte de a demonstra fidelitate. Apartenența administrativă nu trebuie să devanseze integrarea spirituală.

Mai întâi părtășie reală.

Apoi implicare.

Apoi responsabilitate.

Influența acordată prea repede devine uneori platformă pentru dezbinare.

4. Prudența în proclamare

Declararea publică a cuiva drept „mărturie a lucrării lui Dumnezeu” trebuie făcută cu discernământ. Entuziasmul nu trebuie să înlocuiască evaluarea.

Botezul este o proclamare solemnă. Dacă proclamăm prea repede, legitimăm ceea ce nu a fost încă stabilizat.

Prudența nu este lipsă de credință; este protecție pentru turmă.

5. Paza personală a păstorului

Pavel spune: „Luați seama la voi înșivă și la toată turma…” (Fapte 20:28).

Orice slăbiciune în păstor devine vulnerabilitate în turmă.

Dacă păstorul caută gloria lui Dumnezeu, va accepta și creștere lentă.

Uneori lupii nu forțează ușa.

Uneori li se oferă legitimație.

Dacă vrem turme sănătoase, trebuie să unim!

Hainele nu trebuie oferite înainte ca inima să fie schimbată.

Pentru că biserica nu este o instituție care numără membri.

Este o turmă răscumpărată cu sângele lui Hristos.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan