CÂTĂ RĂBDARE POȚI AVEA?
Un copil, la grădiniță, încerca să-și încalțe cizmulițele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei.
Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reușit să-l încalțe, educatoarei îi apăruseră broboane de transpirație pe frunte.
Aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a spus:
— Doamna, dar sunt puse invers…
Într-adevăr, erau puse greșit!
Nu a fost cu nimic mai ușor să-i scoată cizmulițele decât să i le pună. Totuși, educatoarea și-a păstrat calmul și, după alte eforturi, l-a încălțat din nou, de data aceasta corect.
Atunci băiețelul a spus:
— Cizmulițele astea nu sunt ale mele!
În loc să țipe: „De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea și-a mușcat buza și, încă o dată, s-a chinuit să-l descalțe.
Când a terminat, băiețelul i-a spus:
— Sunt cizmulițele fratelui meu. Mama mi-a spus să le încalț pe astea astăzi.
Acum educatoarea nu mai știa ce să facă: să plângă sau să râdă?
A strâns însă suficientă răbdare și s-a luptat din nou cu cizmulițele.
În sfârșit, copilul era încălțat!
Înainte să-l trimită afară la joacă, educatoarea l-a întrebat:
— Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun ca să poți ieși afară!
Băiețelul a răspuns liniștit:
— Le-am băgat în cizmulițe, ca să nu le pierd!
Uneori, răbdarea nu înseamnă să reziști o dată, ci să o iei de la capăt fără să-ți pierzi cumpătul!
Doamne, dă-ne răbdare… multă răbdare!
(Autor anonim)
