Când lumea se clatină, Biserica rămâne în picioare.

Pericolele sunt reale. Nu imaginare. Nu exagerate. Reale.

Presiunea este cumplită.

Valuri de idei, compromisuri și ispite lovesc fără încetare.

Păcatele se înmulțesc.

Întunericul îndrăznește tot mai mult.

Atacurile devin mai frecvente, mai subtile, mai agresive.

Dar în mijlocul acestei furtuni există o realitate care nu se clatină:

Biserica lui Hristos.

Diavolul lovește, dar nu o poate distruge. Lumea murdărește, dar nu o poate cuceri.

Biserica rămâne pe Stâncă.

Statornică.

Separată de murdăria lumii.

Sfințită prin adevăr.

Cheamă la lumină într-o lume care iubește întunericul. Nu perfectă, dar curățită prin sângele lui Hristos.

Nu slabă, ci întărită prin Duhul lui Dumnezeu.

Și oricât de puternică ar fi presiunea vremurilor,

Biserica rămâne.

Pentru că temelia ei nu este omul, ci Hristos.