Pricepere. Pază. Pace.
„Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primește și tace.”
Proverbele 11:12
Proverbele 11 vorbește despre caracter, relații și felul în care înțelepciunea se vede în viața de fiecare zi. Versetul acesta pune față în față două reacții: defăimarea și tăcerea înțeleaptă.
Nu tot ce știi trebuie spus.
Nu tot ce auzi trebuie repetat.
Nu orice greșeală a altuia trebuie transformată în subiect de conversație.
Scriptura spune direct: cel care își disprețuiește și defăimează aproapele este „fără minte”.
De ce?
Pentru că vorbele pot distruge într-o clipă ceea ce s-a construit în ani.
O reputație.
O relație.
O familie.
O prietenie.
O biserică.
În schimb, „omul cu pricepere primește și tace.”
Tăcerea aceasta nu înseamnă lașitate și nici aprobarea răului. Înseamnă discernământ: să știi când trebuie să vorbești, ce trebuie să spui și când este mai înțelept să taci.
PRICEPERE — nu transformi orice informație în conversație.
PAZĂ — îți păzești gura înainte ca vorbele să rănească.
PACE — refuzi să alimentezi conflicte care nu zidesc nimic.
Uneori cea mai mare dovadă de maturitate nu este răspunsul perfect.
Este tăcerea potrivită.
Într-o lume în care toată lumea comentează, distribuie și judecă, omul lui Dumnezeu trebuie să știe și să păstreze tăcerea.
Întreabă-te înainte să vorbești:
Este adevărat? Este necesar? Este folositor? Îl zidește pe cel care ascultă?
Dacă nu, poate cea mai înțeleaptă predică a ta astăzi este să nu spui nimic.
Omul slab răspândește ceea ce aude. Omul înțelept știe și când să tacă.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
