CÂND DISCREȚIA ESTE DATORIE, NU LIPSĂ DE TRANSPARENȚĂ
În ultima vreme am primit destul de multe mesaje prin care sunt întrebat despre diverse situații în care conducerea cultului a luat măsuri disciplinare față de unii slujitori. Înțeleg că există interes și că oamenii își pun întrebări. Totuși, aș vrea să clarific un principiu după care alegem să lucrăm.
Atunci când conducerea cultului este chemată să analizeze o situație, lucrurile nu se rezolvă nici în grabă, nici superficial. Se discută cu persoana în cauză, se analizează faptele, se caută soluții și se urmărește întotdeauna ceea ce este benefic atât pentru slujitor, cât și pentru biserică. Dacă se ajunge la o măsură disciplinară, aceasta este comunicată celui vizat și bisericii pe care o slujește. Acolo este locul unde decizia trebuie cunoscută.
Dincolo de acest cadru, nu cred că este sănătos să transformăm astfel de situații în subiecte de dezbatere publică sau să oferim explicații pentru a satisface curiozitatea celor care doresc să afle toate detaliile. Nu pentru că am avea ceva de ascuns, ci pentru că există o responsabilitate față de oameni, față de biserică și față de scopul urmărit prin disciplina bisericească.
În vremea rețelelor de socializare, există tendința ca orice situație sensibilă să devină un subiect de comentarii, presupuneri și interpretări. Dar cred că Biserica este chemată la un alt mod de a trăi. Nu tot ce stârnește interes trebuie transformat în informație publică. Există momente în care discreția nu înseamnă lipsă de transparență, ci respect, maturitate și responsabilitate.
De aceea, îi rog pe cei care îmi scriu pentru a afla detalii despre anumite cazuri să înțeleagă că nu voi putea răspunde unor astfel de solicitări. Aleg să respect persoanele implicate și procesul prin care trec, chiar dacă asta înseamnă să nu răspund curiozității unora.
În schimb, cred că toți putem face ceva mult mai valoros: să ne rugăm pentru biserici, pentru slujitori, pentru cei care trec prin momente dificile și pentru cei care au responsabilitatea de a lua decizii deloc ușoare.
Până la urmă, chemarea noastră nu este să cunoaștem toate detaliile din viața altora, ci să contribuim la zidirea Trupului lui Cristos. Acolo unde este nevoie de adevăr, acesta trebuie spus. Acolo unde este nevoie de disciplină, ea trebuie aplicată. Dar toate trebuie făcute cu dragoste, cu responsabilitate și cu respect pentru demnitatea fiecărei persoane.
