Sfințenia Lui nu tolerează păcatul
Și-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n’asculte Legea, nici cuvintele pe cari li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oștirilor S’a aprins de o mare mînie.
Zaharia 7:12 VDC
Cu o insistență aparte, Biblia vorbește despre mânia lui Dumnezeu care se dezlănțuie din pricina răului și a nedreptăților comise de oamenii încăpățânați, îndărătnici, înfumurați și plini de îndoială, care aleg să se îndepărteze de adevăr.
Dumnezeu este dragoste… dar Dumnezeu este și SFÂNT.
Iar sfințenia Lui nu poate tolera păcatul ridicat la rang de normalitate.
Din pricina caracterului Său curat și desăvârșit, Dumnezeu Se ridică împotriva a tot ceea ce insultă natura Sa divină. Biblia spune că mânia Lui „mută munții” și nimeni nu o poate opri atunci când păcatul umple măsura nelegiuirii.
Dumnezeu, Suveranul Universului, Sfântul lui Israel, Se mânie atunci când noi, oamenii:
- negăm prin vorbe și fapte divinitatea Sa
- neglijăm valorile Scripturii
- trăim în nepăsare spirituală
- îngrămădim nelegiuire peste nelegiuire
- transformăm neascultarea într-un mod de viață
- rămânem nepăsători când Dumnezeu vorbește
Toate aceste atitudini hrănesc o inimă rece, împietrită, greu de atins de adevăr.
O inimă care încet-încet devine tare ca diamantul… dar goală de Dumnezeu.
Și totuși, chiar și în avertizare, Dumnezeu oferă har.
El încă vorbește.
Încă cheamă.
Încă așteaptă întoarcerea noastră.
Înainte să adormi în această seară, oprește-te pentru câteva clipe și întreabă-te sincer:
Ce fel de inimă am?
O inimă sensibilă la glasul lui Dumnezeu…
sau una împietrită de păcat și nepăsare?
Cât încă mai este har, întoarce-te la Dumnezeu.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
