MANIFEST PENTRU AMVON
Frate predicator, niciodată să nu te urci la amvon.
Coboară la el.
Amvonul nu este o scenă.
Nu este locul afirmării.
Nu este spațiul unde îți demonstrezi cultura, vocea sau autoritatea.
Amvonul este locul unde ajungi doar după ce ai stat pe munte cu Dumnezeu.
Cine nu a stat mai întâi în părtășie cu Domnul, ca Moise,
nu are ce mesaj să ducă celor din vale.
Nu te mira că nu îți strălucește fața,
dacă n-ai stat în prezența Celui Atotputernic.
Nu te mira că mesajul nu are putere,
dacă săptămâna ta n-a avut altar.
Oamenii nu vor ști unde ai fost luni, marți sau sâmbătă.
Dar vor simți.
Vor simți dacă ai umblat cu Domnul
sau dacă ai rătăcit prin văile morții.
Amvonul nu suportă superficialitate.
Nu suportă ambiție.
Nu suportă dublă viață.
La conferința lucrătorilor din Caraș-Severin s-a pus o întrebare care trebuie să ne ardă conștiința:
„Amvonul – locul vorbirii sau al slujirii?”
Și răspunsul este clar:
Amvonul trebuie
– PREȚUIT de adunare.
– PĂZIT de cei ce au autoritate.
– nePOFTIT de cei ce nu sunt chemați.
Nu oricine poate urca acolo.
Nu oricine trebuie să vorbească de acolo.
Nu oricine este trimis pentru asta.
Da, toți sunt chemați să predice prin viață.
Dar nu toți sunt chemați să predice de la amvon.
Amvonul nu este drept.
Este responsabilitate.
Nu este poziție.
Este povară sfântă.
Dacă vrem putere în biserici,
trebuie mai întâi putere în cămăruță.
Dacă vrem fețe care strălucesc, trebuie genunchi care se pleacă.
Doamne, curățește-ne motivațiile. Dă-ne frică sfântă. Dă-ne chemare reală. Dă-ne putere!
Amin.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
