O seară specială la Biserica „Nădejdea” din Obreja – când întunericul n-a putut stinge lumina credinței

Aseară am trăit un moment deosebit alături de Misiunea Hristic, în mijlocul unei comunități calde și primitoare. Deși curentul electric s-a întrerupt, conexiunea cu Dumnezeu a rămas mai puternică decât oricând.

Tehnologia a tăcut, dar inimile au cântat cu o pasiune rară. A fost poate una dintre cele mai sincere și profunde seri de închinare — fără reflectoare, dar cu lumina Scripturii aprinsă în fiecare suflet.

Îi mulțumim Domnului că ne-a scos din zona de confort și ne-a invitat într-un spațiu al autenticității și al părtășiei adevărate. Am fost profund încurajați să vedem unitatea frățească dintre bisericile penticostale și baptiste din această zonă — un exemplu viu că, acolo unde este dragoste, Duhul Sfânt lucrează cu putere. O astfel de unitate nu este doar plăcută ochilor noștri, ci și o mireasmă plăcută înaintea lui Dumnezeu.

A fost o onoare să slujim alături de o comunitate atât de frumoasă, păstorită cu dedicare de pastorul Ionel Nica — un om cu inimă largă și dragoste sinceră pentru lucrarea sfântă. Dumnezeu să-i răsplătească din plin inima bună!

Ne-am bucurat și de revederea cu pastorul Mihăiță Dănilă, un slujitor devotat, coleg de suferință și de speranță în timpul pandemiei. Dumnezeu l-a folosit atunci pentru a-mi aduce încurajare în cele mai grele zile, când împărțeam aceeași așteptare între zidurile unui spital. Întâlnirea cu el mi-a reamintit că legăturile născute în suferință sunt uneori cele mai durabile și profunde.

Seara aceasta a fost o mărturie vie că, deși se poate stinge lumina artificială, lumina credinței nu se stinge niciodată.

Când inimile bat în același ritm, când Cuvântul este centru și când dragostea frățească trece dincolo de etichete confesionale — acolo se coboară Domnul cu binecuvântare.

Soli Deo Gloria.