Trecerea de la mana cerească la roadele pământului

„Mana a încetat a doua zi de Paște, când au mâncat din grâul țării. Copiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat din roadele țării Canaanului în anul acela.”

(Iosua 5:12, VDC)

Dumnezeu a fost credincios în pustie, hrănindu-i supranatural, zi de zi, prin mană. Dar când au intrat în Țara Promisă, a început o nouă etapă: roadele muncii, binecuvântarea împlinită, abundența pregătită de Dumnezeu.

Mana a încetat — nu pentru că Dumnezeu a încetat să fie bun, ci pentru că îi chema la maturitate: să trăiască în țara făgăduită, să cultive, să strângă, să guste din binecuvântarea promisă.

Trecerea de la supraviețuire la belșug înseamnă, uneori, și schimbarea modului în care Dumnezeu poartă de grijă

Și în viețile noastre vin momente când Dumnezeu schimbă modul în care ne susține:

Din miracole zilnice în responsabilitate și rodire. Din dependență de minuni în co-participare la planul Său. Din hrănire automată în lucrarea unei vieți roditoare.

Nu e un abandon. Este o chemare la maturitate, la credință activă, la lucrul în binecuvântare.

Dumnezeu nu oprește binecuvântările — El le transformă.

Mana se poate opri, dar roadele țării sunt dovada că promisiunile Lui sunt adevărate și mai bogate decât ne-am imaginat.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan