Despre Cina Domnului în timpul epidemiei COVID-19.
În calitate de slujitor al Domnului Hristos îmi este greu și mie să accept amânarea celebrării Cinei Domnului Isus Hristos. Am să punctez de ce, pentru moment, este mai bine să amânăm această sărbătoare importantă.
Actul Cinei Domnului Isus este sacru și nu poate fi folosit în scop de marketing pentru popularitatea vreunui om. Punctul de vedere este personal.
1. Da, biserica Domnului s-a dezvoltat în case, tocmai pentru că sistemul politic și religios iudaic sau roman îi făcea opoziție și chiar o persecuta. Astăzi nu vorbim despre o prigoană acerbă cu implicații criminale împotriva bisericii de a sista celebrarea Cinei Domnului Isus Hristos, ci suntem rugați să amânăm ceremonia din cauza unei epidemii mondiale. Comuniunea și identitatea bisericii nu pot fi anulate de vreo epidemie sau nici măcar de opoziții dificile. Motivul este unul lesne de înțeles. Să inventez soluții de distribuire a Cinei Domnului în București, invocând tot soiul de motive pentru a camufla adevăratul scop pentru care ieșim din casă, pe propria noastră răspundere, din alte motive decât cele pe care le recomandă autoritățile, nu ne-ar face cinste. Adevărul trebuie să rămână adevăr, mai ales acum. Biserica nu este prigonită, încă, la anvergura unei interdicții de a-și mai putea pune în operă slujbele religioase sau de a-și mai trăi crezul. Asocierea cu prigoana, vis-a-vis de această reglementare, este cel puțin puerilă. Trupul lui Hristos există prin viața oferită de Dumnezeu, iar comemorarea morții și învierii Sale ne reamintește de beneficiile jertfei Sale primite în comuniune unii cu alții prin El, ca rezultat al unei nașteri din nou autentice. Viața în Hristos nu poate fi amânată, dar o ceremonie da, pentru moment și cu motivele enunțate mai sus. Actul Cinei a fost instituit de către Domnul Isus și din Sfânta Scriptură învățăm că el este administrat de slujitori ordinați, cu toată prețuirea doctrinei despre preoția universală a tuturor credincioșilor promovată de Martin Luther. Să nu o interpretăm diferit doar pentru a da bine în public. Ea viza altceva în secolul XVI.
2. Ca oameni ai lui Dumnezeu ne-am rugat pentru conducerea statului. Atât timp cât statul nu ne-a interzis libertatea de conștiință sau libertatea religioasă, datoria noastră este să ne supunem autorităților, conform Romani 13:1-7. Au existat momente, în istoria bisericii, în care liderii Reformei radicale din secolul al XVI-lea au cerut separarea bisericii de stat pentru păstrarea și exercitarea rolurilor distincte, dar în colaborare și respect reciproc. Clerul slujește lui Dumnezeu și oamenilor, iar conducerea civilă păstrează ordinea și asigură funcționalitatea socială. Rolurile și scopul rămân diferite și astăzi. Amânarea sărbătoririi Cinei Domnului, în contextul de astăzi, nu se realizează ca urmare a vreunei interdicții cu scop de relativizare a importanței ceremoniei de împărtășire cu trupul și sângele Domnului, ci motivul este îndreptat spre protejarea vieții umane în context epidemic. Este un timp dificil în care amânarea aceasta va alimenta dorința sărbătoririi depline în siguranță, iar atunci când interdicțiile vor fi ridicate, bucuria va fi intensă și participarea autentică.
3. Propunerile unor ,,persoane publice’’ camuflate în lideri religioși, de a găsi alternative la împărtășirea oamenilor cu trupul lui Hristos, în aceste momente, sunt lesne de înțeles. A căuta să stigmatizezi mișcări religioase recunoscute de Dumnezeu și de stat, pe motiv că teama și slaba organizare a liderilor spirituali sau lipsa empatiei față de proprii membrii, îi ține în case, este tendențioasă și scoate la lumină o atragere a atenției asupra propriei lor persoane, pentru a mai câștiga încrederea adepților cu o bravură și o mândrie care nu mai spune nimic nimănui și mai ales lui Dumnezeu. Tocmai din iubire pentru credincioși se propune această amânare pentru că viața este sacră, iar modul de răspândire al epidemiei este agresiv și de necontrolat. Datoria noastră este să ascultăm de mai marii noștri în Hristos, de cei care se adaptează vremurilor și ne păstoresc sufletul cu multă responsabilitate, dar care au găsit echilibrul în ascultarea de Dumnezeu și de conducerea civilă, conform Evrei 13:17.
Îmi este dor să slujesc și să mă bucur alături de colegii mei slujitori și de biserica Betel în casa Domnului. Ne rugăm pentru vindecarea bolnavilor, pentru protecția caselor noastre, pentru conducerea bisericii penticostale și pentru conducerea României, pentru medicii și personalul medical implicat în salvarea vieților și pentru stoparea acestei epidemii.
Ziua izbăvirii nu este departe. Răbdarea își va face desăvârșit lucrarea! Domnul nostru poate!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Alexandru Ivan
