Ziua Învierii – Adevărul care schimbă totul

„Hristos a înviat!” – un adevăr etern, nu doar o urare sezonieră

Este prima zi a săptămânii. Dis-de-dimineață, în răcoarea grădinii, câteva femei grăbite, încă purtând urmele plânsului și poverile întrebărilor, au pornit spre mormântul Domnului Isus.

Inima lor era apăsată de durere, iar mintea plină de griji: „Cine ne va prăvăli piatra de la ușă?” (Marcu 16:3)

Dar ceea ce aveau să afle acolo avea să schimbe nu doar ziua, ci întreaga istorie a umanității:

HRISTOS A ÎNVIAT!

Acest mesaj nu este o simplă formulă de salut, repetată ritualic de două-trei ori pe an. Nu este un ecou cultural între confesiuni. Este ADEVĂRUL care stă la temelia credinței creștine. Mormântul este gol! Și niciun imperiu, niciun critic, niciun sistem religios nu a putut dovedi contrariul.

Suntem în viață. Trăim această sărbătoare. Participăm la închinare. Dar, într-un astfel de moment, e sănătos pentru sufletul nostru să ne oprim și să ne întrebăm sincer:

Cum întâmpinăm Sărbătoarea?

1. PREGĂTINDU-NE

Sărbătoarea Învierii nu este doar o dată în calendar, ci un timp al așteptării active.

Lasă-te surprins de Isus! Așteaptă prezența Lui cu dorință și foame spirituală! Crede! Atinge-te prin credință de Cel Viu! Fii gata — pentru că Învierea nu este un eveniment pasiv, ci o realitate care cere răspuns!

2. PLÂNGÂND

Maria Magdalena a plâns pentru că nu-L găsea. A plâns cu dor, cu confuzie, cu gol lăuntric.

Astăzi, noi plângem de bucurie. Pentru că Isus este viu. Plângem marcați de puterea prezenței Sale.

Uneori, lacrimile sunt limbajul sufletului care înțelege că harul nu e de luat ca atare.

3. PLECÂNDU-NE la picioarele Lui

Aceasta este atitudinea corectă. Nu din obișnuință, nu din obligație, nici cu oboseală religioasă.

Ci cu inimă vie, cu respect sfânt, cu recunoștință deplină.

A te pleca la picioarele Lui înseamnă:

Să recunoști autoritatea Lui asupra vieții tale; Să transformi Învierea într-o realitate vie, nu doar o doctrină; Să rămâi lângă El, chiar și când viața nu oferă răspunsuri imediate.

Hristos a înviat! Este mai mult decât o exclamație. Este piatra de hotar între moarte și viață, între disperare și speranță, între om și Dumnezeu.

Întâmpină sărbătoarea nu cu formalism, ci cu flacără lăuntrică. Nu cu resemnare, ci cu adevăr trăit. Nu ca spectator, ci ca participant al harului.

Cu dragoste,

drd. Ciprian Bârsan