Ziua 4- Jurnal de misiune – Madagascar

Astăzi am pornit spre Mahajunga cu inima plină de dorința de a duce lumina lui Hristos acolo unde întunericul încă mai șoptește că are putere. Drumul a fost greu, lung, obositor… dar chemarea a fost mai puternică decât orice kilometru prăfuit. Fiecare bătaie de inimă ne amintea: suntem aici pentru suflete.

Am făcut o evanghelizare pe stradă. Nimic pregătit, nimic sofisticat, doar inimile noastre și Cuvântul lui Dumnezeu. Și, ca de fiecare dată, Domnul a făcut ceea ce doar El poate face: a mântuit, a ridicat, a atins inimi. În ochii oamenilor s-a văzut lucrarea nevăzută a Duhului Sfânt.

Dar încercarea nu a întârziat.

Mașina ni s-a oprit de mai multe ori, brusc, ca și cum ceva invizibil ne-ar fi ținut pe loc. De două ori am coborât o colină în marșarier, cu genunchii moi și respirația tăiată, rugându-ne în gând să nu pățim vreun accident. Am împins mașina, am transpirat, am stat pe marginea drumului sub un soare arzător. Pericolele au fost reale, dar și protecția lui Dumnezeu la fel de reală.

Mă așteptam să văd o echipă obosită, poate iritată, poate descurajată. Dar nu. Oamenii aceștia au arătat o credință care m-a smerit. Zâmbeau, se rugau, încurajau. Nimeni nu s-a plâns, nimeni nu a întrebat „de ce noi?”. Era ca și cum Dumnezeu ne ținea pe toți în palma Lui și ne șoptea: rămâneți tari… încă nu ați văzut minunea.

Și minunea a venit.

Locul în care s-a stricat mașina? Chiar lângă o închisoare cu 300 de deținuți. O închisoare în care poate că niciodată nu am fi ajuns altfel. S-a luat legătura cu comandantul, iar acum există posibilitatea ca, în viitor, să predicăm Evanghelia acolo.

Cum să numești asta? Întâmplare? Nu. Este felul blând — și adesea surprinzător — în care Dumnezeu scrie povești cu mâna Lui. Când noi vedem obstacol, El pregătește misiune. Când vedem pericol, El pregătește protecție. Când vedem oprire, El pregătește trimitere.

Aici, în Madagascar, învățăm din nou și din nou că ritmul nostru grăbit trebuie încetinit. Dumnezeu ne oprește ca să ne învețe să stăm lângă El, să ascultăm, să rămânem ancorați în voia Lui.

Și în timp ce scriu aceste rânduri, simt că în mijlocul prafului, oboselii și necunoscutului… Dumnezeu este aproape. Atât de aproape.

Dragii mei, rugați-vă pentru noi.

Pentru protecție, pentru putere, pentru înțelepciune, pentru îndrăzneală.

Rugați-vă ca Evanghelia să ajungă până în ultima colț de Madagascar… inclusiv în acea închisoare.

Rugați-vă ca, prin tot ce trăim aici, Numele Domnului să fie înălțat.

Cu dragoste, echipa misionară (Daniel Hada, Cristi Niță, Ciprian Bârsan)