Variațiuni pe aceeiași temă…

Nu ne-a fost ușor dar am trecut biruitori. Întunericul a fost învins de lumina dată de adevăr, îndoiala a fost risipită de credința că Dumnezeu e neschimbat, am găsit și răspunsuri la întrebări…

Azi, la închinare alături de sfinți, întristarea a fost schimbată în bucurie, o bucurie reală, puternică care nu depinde de circumstanțe ci de Duhul Sfânt. Am plecat înviorat, întărit, învățat de Dumnezeu, învingător.

Am înțeles, ceea ce știam, că nu poți cădea dintr-o dată de pe calea credinței. Căderea se face treptat iar exemplu împăratului Amația a fost relevant în acest sens… În 2 Cron 25:1-2 Biblia ne vorbește despre acest împărat: „Amaţia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci şi cinci de ani, şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mama lui se chema Ioadan, din Ierusalim. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.”

Privind istoria vieți, activitățile, alegerile lui și mai ales sfârșitul, putem învăța că oricând, oricine poate să cadă, să părăsească calea vieții, calea neprihănirii, calea adevărului și să meargă pe o cale a pieririi, dăca nu e sincer cu Dumnezeu și cu el însuși.

Pași spre moarte, au fost Făcuți cu bună știință!
1. DEZASTRU în gândire.În antropologia creștină inima este sinteza și centrul ființei umane, a funcției și facultăților spirituale omenești. Inima este casa sentimentelor, a voinței , inima este dincolo de mintea omului.O inimă care nu este întreagă, care nu este predată în totalitate lui Dumnezeu, duce spre moarte spirituală. În mintea lui Amația se afla un dezastru. Ne întinăm gândul prin:
-îngrijorare (Mat. 6:25)
-dezbinare (Gal. 4:17)
-dorința de afirmare (Iac. 4)

2. DUPLICITAR în slujire. A învins, a biruit, bazându-se pe promisiunea Domnului și totuși a ales să slujească și lui Dumnezeu și altora…Biblia ne atenționează că nu putem sluji la doi stăpâni… O viață împărțită duce la cădere

3. DISPREȚ în atitudine. Atenționat, prin mesaj profetic, Amația a reacționat violent: 2Cron 25:16 „Pe cînd vorbea el, Amaţia i-a zis: „Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentruce vrei să fii lovit?“ Proorocul a plecat, zicînd: „Ştiu acum că Dumnezeu* a hotărît să te nimicească, pentrucă ai făcut lucrul acesta şi n’ai ascultat sfatul meu.“ Mândria este păcatul căderii.

4. DEZRĂDĂCINAT în credință. Credința lui în Dumnezeu a ținut până la o vreme. Trăim paradoxul unui creștinism diluat! Un creștinism de dumică. Ceea ce ne ține în picioare este credința! Credința neclintită în puterea lui Dumnezeu.

5. DEZINTERESAT în rugăciune. Stăm în picioare. Biruim. Avem puterea de a depăși obstacolele prin rugăciune.

Da, căderea din credință se produce treptat, pas cu pas.
Doamne păzește-ne! Ajută-ne să ne PĂZIM și noi…

(mesaj inspirat de cuvântul rostit de Cornel Coțan)

Cu dragoste,
Ciprian Barsan